PICTORI OLANDEZI SI FLAMANZI DIN SECOLUL AL XVII-LEA VOL.1 - EDUARD PLIETZSCH

EDUARD PLIETZSCH

Eduard Plietzsch (1886–1961) a fost un istoric de artă și negustor de artă german, anchetat în legătură cu opere de artă jefuite de naziști.
Plietzsch s-a format ca istoric de artă la Berlin, unde a lucrat pentru Wilhelm von Bode. El l-a asistat și pe Cornelis Hofstede de Groot la inventarul picturilor olandeze ale acestuia, devenind specialist în artiștii barocului olandez și fiind menționat ca autor în volumul 5 pentru lucrarea sa despre Gerard ter Borch. Mai târziu, după moartea lui Hofstede de Groot, a plănuit să-și adune cercetările într-o carte, dar a fost întrerupt de al Doilea Război Mondial. A publicat-o în cele din urmă în 1944, iar lucrarea a rămas actualizarea de referință a versiunii lui Emile Michel din 1887, până când a fost actualizată de Sturla Gudlaugsson în 1960.
A fost director și coproprietar, împreună cu Kurt Benedict, al galeriei Galerie van Diemen & Co., care avea birouri la Berlin, Amsterdam, Haga și New York. Biroul din Berlin a organizat în 1922 prima expoziție de artă rusă, dar a fost închis în 1935.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când majoritatea muzeelor erau închise și exista puțină muncă pentru negustorii de artă sau istoricii de artă, Plietzsch a lucrat ca expert în artă pentru notoriul agent nazist de artă Kajetan Mühlmann, la Haga, ocupându-se de inventarierea și selecția operelor de artă furate, trimise la Führermuseum din Linz. Se spune că ar fi fost implicat în „confiscarea Colecției Mannheimer și vânzarea Colecției Mendelssohn”. A fost luat în custodie de britanici și anchetat de Art Looting Investigation Unit în 1945–46, care a notat, de asemenea, că Plietzsch îl sfătuise pe Seyss-Inquart. Seyss-Inquart avea să fie condamnat la moarte pentru crime de război naziste și executat. După război, Plietzsch s-a întors la cariera de istoric de artă. Istoricul Jonathan Petropoulos observă că Plietzsch a fost „suficient de isteț încât să-și ardă toată corespondența în pivniță” înainte ca naziștii să piardă războiul.
În 1952, Plietzsch și-a donat arhivele către RKD.