Cartea "PENTRU LEGIONARI VOL.1" scrisa de CORNELIU ZELEA-CODREANU

CORNELIU ZELEA-CODREANU

Corneliu Zelea Codreanu (n. 25 septembrie 1899, Huși, România – d. 30 noiembrie 1938, Tâncăbești, România) a fost un politician român de extremă dreaptă, fascist cu orientare spre naționalismul românesc, anticomunist și antisemit, fondatorul și liderul organizației de extremă dreaptă Mișcarea Legionară, cunoscută și sub denumirile de Legiunea Arhanghelul Mihail și Garda de Fier, o organizație ultranaționalistă și violent antisemită activă în perioada interbelică, care a reprezentat principala varietate a fascismului românesc și care s-a remarcat prin mesajul său mistic-religios de inspirație creștin-ortodoxă română. Garda de Fier a câștigat proeminență pe scena politică românească, recurgând adesea la acte de terorism. Legionarii s-au referit la Codreanu drept Căpitanul, iar el a deținut autoritate absolută asupra organizației până la moartea sa în 1938.
Codreanu, care și-a început cariera în urma Primului Război Mondial ca agitator anticomunist și antisemit asociat cu Alexandru Constantin Cuza și Constantin Pancu, a fost co-fondator al Ligii Apărării Național-Creștine și asasin al prefectului poliției din Iași, Constantin Manciu. Codreanu a părăsit LANC pentru a fonda o serie de organizații politice de extremă dreaptă, atrăgând treptat adeziunea unui segment din ce în ce mai larg de reprezentanți ai mediului intelectual, precum și a unor segmente ale populației rurale, incitând la pogromuri în diverse regiuni ale Regatului României. Legiunea a fost interzisă în repetate rânduri de guvernele României interbelice, dar a continuat să activeze sub diverse denumiri sau prin structuri succesoare, timp în care Codreanu i-a delegat în mod formal conducerea lui Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. Urmând instrucțiunile lui Codreanu, legionarii au fost implicați în mai multe acte de violență politică, inclusiv în asasinarea unor politicieni pe care mișcarea îi considera ca fiind corupți, inclusiv premierul Ion Gheorghe Duca, dar și fostul său asociat, Mihail Stelescu. În același timp, Corneliu Zelea Codreanu a susținut aderarea României la o alianță politico-militară (Pactul Tripartit și Operațiunea Barbarossa) cu Germania Nazistă.
În timpul alegerilor din 1937, partidul său a înregistrat 478.378 (15,8% din voturi), plasându-se pe locul al treilea și câștigând 66 de mandate în Adunarea Deputaților și 4 mandate în Senat. A fost blocat de la putere de regele Carol al II-lea, care a invitat partidul fascist rival, plasat pe locul al patrulea la alegeri, Partidului Național Creștin, să formeze un guvern de scurtă durată, guvernul Goga-Cuza, care a fost urmat de dictatura regală a Frontului Renașterii Naționale, prezidat de rege. Rivalitatea dintre Codreanu și Carol al II-lea, pe de o parte, și cea cu politicieni moderați precum Nicolae Iorga pe de alta s-a încheiat cu încarcerarea lui la închisoarea Jilava și eventuala sa asasinare de către Jandarmerie. Codreanu a fost succedat ca lider al Mișcării Legionare de Horia Sima. În 1940, în perioada Statului Național-Legionar proclamat de Garda de Fier, uciderea sa a servit drept o cauză pentru inițierea unei succesiuni de răzbunări violente împotriva oponenților politici ai legionarilor.
Opiniile politice ale lui Corneliu Zelea Codreanu au influențat extrema dreaptă modernă. Grupurile care îl pretind ca precursor includ Noua Dreaptă și alți succesori din România ai Mișcării Legionare, Poziția a treia din Occident și diverse organizații neofasciste din Italia, dar și din alte părți ale Europei.