PATRIARHIA ROMANA: PELERINAJ JUBILIAR IN TARA SFANTA - -

Dintotdeauna, prezența lui Dumnezeu, Celui Întreit în Persoane, însă Nedespărţit în ființă, a binecuvântat şi a sfințit firea, în cadrul uimitoarei sale creații. Omniprezența Sa nu-L face însă a se identifica, confunda sau dispersa in creația Sa, în cosmos, în natură, în fiinţe, în făptura umană sau în microcosm.
Această prezenţă, prin energiile dumnezeieşti necreate, deşi se face pretutindeni simțită, în esența ei, precum multe alte ,,minuni" ale lumii din noi, sau ale celei care ne înconjoară, care constituie obiectul și obiectivul inepuizabil de cercetare al științelor, dătătoare de răspunsuri dar, mai ales de nenumărate alte întrebări, rămâne o adâncă taină.
Dacă omul a tot scrutat taina aceasta, fără a ajunge însă la rezultate remarcabile, cum ştim din studiul sistemelor filozofico-religioase ale lumii vechi, Dumnezeu a fost acela - însă - care S-a revelat omului. Această revelație s-a produs de aceea raportat la condiția umană și corelată cu datele psiho-fizice, cu materia, timpul și spațiul lumii ei înconjurătoare. Ea este, de aceea, nu o revelație în esență, ci doar în manifestări, folosind pentru comunicarea adevărurilor supreme - înfăţişări materiale, simboluri și analogii, dar chiar şi comunicări directe, precum putem constata cercetând filele dătătoare de lumină și viață ale dumnezeieştilor Scripturi ale Noului şi Vechiului Testament.
Această revelație a lui Dumnezeu în anumite momente ale istoriei şi în anumite locuri, a adus în lumea noastră, prin ea însăşi, binecuvântarea şi sfințenia Lui, împărtășite atât spațiului şi materiei, adică locului, cât şi timpului sau momentului, care se eternizează. Iată cum aceste locuri ale revelației sau ale unor importante evenimente din istoria mântuirii se sfinţesc și intră între valorile din tezaurul spiritual al veşniciei, fiind rezultat al prezenței extraordionare și purtătoare de mesaj mântuitor a lui Dumnezeu. De aceea, în timp ce i se arăta la Muntele Horeb, în rugul care ardea şi nu se mistuia, Însuşi Dumnezeu îi spune proorocului Moise: ...Locul pe care calci este pământ sfânt!" (Ieșirea 3,5).
- Pe de altă parte, alt martor al unei alte descoperiri dumnezeieşti, Patriarhul Iacov, după ce a trăit arătarea cea minunată a Domnului la Betel,,,înspăimântat", ne mărturiseşte: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" (Facere 28, 16-17).