Cartea "PATOLOGIA VIETII SOCIALE" scrisa de HONORE DE BALZAC

Name: PATOLOGIA VIETII SOCIALE
SKU: 168585
Author: HONORE DE BALZAC
ISBN: 9789739054126

ISBN/COD:978-973-9054-12-6
Editura: GRAFOART
An apariție: 2006
Limba: romana
Nr. Pagini: 179
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x18.0 x1.0

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Aceasta carte "PATOLOGIA VIETII SOCIALE" scrisa de autorul(i) HONORE DE BALZAC a fost publicata de editura GRAFOART in anul 2006. Cartea este scrisa in limba romana si are 179 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 13.0 cm x 18.0 cm x 1.0 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

HONORE DE BALZAC

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – d. 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin .
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice, exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 de lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.