PARTITURA MUZICALA. ROMEO AND JULIET - SYMPHONIE DRAMATIQUE - HECTOR BERLIOZ

Name: PARTITURA MUZICALA. ROMEO AND JULIET - SYMPHONIE DRAMATIQUE
SKU: 44959
Price: 53.99 RON
Availability: InStock
Author: HECTOR BERLIOZ

ISBN/COD:-
Domeniu: Muzică clasică/Compoziție
Tip lectură: Partitură/Note muzicale
Editura: PETERS
An apariție: 1976
Limba: rusa
Nr. Pagini: 1
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:14.0 x20.0 x2.0

Distribuie

53,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+53,99lei)

O simfonie dramatică născută din pasiunea lui Berlioz pentru Shakespeare, ajunsă acum sub formă de partitură la cine știe câte pupitre.

Romeo and Juliet este una dintre lucrările prin care Hector Berlioz a împins granițele simfoniei clasice spre teatru și oratoriu, combinând orchestra cu voci soliste și cor într-o construcție amplă, greu de încadrat în tipare. Partitura de față, tipărită la editura Peters în 1976, păstrează textul și indicațiile în limba rusă, semn al circulației acestei ediții în spațiul sovietic al vremii.

Coperta broșată și formatul de studiu o recomandă mai degrabă interpreților, dirijorilor sau studenților la muzicologie decât colecționarilor de bibliofilie decorativă. E genul de exemplar care a trecut, probabil, prin mâinile unui muzician care a marcat pasaje, a urmărit intrările vocilor sau pur și simplu a vrut să înțeleagă mai bine cum construiește Berlioz dialogul dintre orchestră și dramă.

Reper de lectură

Potrivită pentru muzicieni, studenți la conservator sau pasionați de Berlioz care vor să aibă la îndemână partitura, nu doar înregistrarea.

HECTOR BERLIOZ

Louis Hector Berlioz (n. 11 decembrie 1803, La Côte-Saint-André, Isère, Franța – d. 8 martie 1869, Paris, Franța) a fost un compozitor, scriitor și critic francez.
A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).
Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.
Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu genuri noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.