Cartea "PAPUSA VOL.1-2" scrisa de BOLESLAW PRUS

BOLESLAW PRUS

Bolesław Prus (n. 20 august 1847, Hrubieszów, Regatul Congresului, Imperiul Rus – d. 19 mai 1912, Varșovia, Imperiul Rus, pe numele său real Aleksander Głowacki), este una dintre cele mai importante figuri a literaturii poloneze din secolul al XIX-lea.
I-a studiat pe John Stuart Mill, Charles Darwin, Herbert Spencer, Henry Thomas Buckle și a avut o oarecare asemănare cu Ambrose Bierce. A scris patru romane considerate mai importante: „Avanpostul” (1886), „Păpușa” (1889), „Femeia nouă” (1893) și „Faraonul” (1896).
Considerat ca unul dintre cei mai mari, pentru unii, cel mai mare, pentru alții, scriitor polonez, Prus a avut un impact major în literatura poloneză a secolului XIX. Scrierile sale, activismul politic și moștenirea sa, precum și faptul că a oferit întotdeauna sprijin pentru tinerii din provincie, au făcut din el o figură națională importantă.
Prus s-a născut Aleksander Głowacki în Hrubieszów în jurul anului 1845, cu toate că anul nașterii nu este cunoscut cu exactitate. Pseudonimul său vine de la blazonul familiei sale, ambii părinți provenind din familii nobile, ale căror proprietăți au fost confiscate din partea Poloniei, aflată sub ocupația Rusiei. Sunt foarte puține informații despre copilăria lui Prus, dar ambii părinți au murit când Prus era încă tânăr și diferite rude, incluzând-o și pe mătușa sa, cu care a avut o relație foarte bună, au avut grijă de el.[1][nefuncțională]
La vârsta de cincisprezece ani, în anul 1863, s-a alăturat insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale. La scurt timp după împlinirea vârstei de șaisprezece ani, a suferit răni grave în luptă. Cinci luni mai târziu, a fost închis pentru participarea sa în insurecție. Aceste experiențe timpurii au accentuat tulburările cauzate de panică și agorafobie, care l-au urmărit pe tot parcursul vieții, determinând opoziția sa privind recucerirea independenței Poloniei prin forța armelor.
În 1872, la vârsta de 25 de ani, a început cariera jurnalistică, ce a durat patruzeci de ani, evidențiindu-se în domeniul științei, tehnologiei, educației și dezvoltării economice și culturale.
Acest spirit antreprenorial era esențial pentru rezistența unui popor, care în sec. al XVIII-lea a fost exclus din viața politică de Rusia, Prusia și Austria. Głowacki și-a luat pseudonimul „Prus” de la denumirea blazonului familiei sale.
Ca o măsură secundară de a câștiga bani, a scris povestiri scurte. Reușind cu această activitate scriitoricească, a continuat să scrie explorând subiecte mai profunde; pe parcursul decadei dintre 1884 și 1895 a terminat patru romane importante: Avanpostul, Păpușa, Anielka și Faraonul. Păpușa descrie, într-un stil romantic, orbirea unui bărbat, frustrat din cauza rămânerii în urmă a țării sale. Singura sa nuvelă istorică, Faraonul, este un studiu despre puterea politică și soarta națiunilor, plasat în Egiptul Antic după căderea celei de-a XX-a Dinastie Egipteană și a Noul Regat Egiptean.