ORIGINILE LIMBILOR NEOLATINE. INTRODUCERE IN FILOLOGIA ROMANICA - CARLO TAGLIAVINI

1. Mai mult decit oricare dintre lucrările generale de lingvistică romanică Origini delle lingue neolatine a profesorului Carlo TAGLIAVINI merită a fi tradusă în România. Această transpunere în veşminte româneşti este nu numai o necesitate de studiu într-o țară în care romanistica generală cunoaşte o dezvoltare deosebită (în raport cu alte țări romanice), ci şi o recunoaştere, dacă nu chiar un act de gratitudine. Lucrarea profesorului Carlo TAGLIAVINI este singura introducere" in lingvistica şi în filologia romanică de largă circulație în lume care acordă limbii române un spațiu vast, egal cu al celorlalte limbi romanice, renunțind la prezentarea ei ca simplu termen comparativ, de referințe generale. Carlo TAGLIAVINI integrează problemele istoriei limbii şi culturii româneşti în cîmpul Romaniei, începînd de la ,,substratul" traco-iliric şi de la superstratul" slav pînă la prezentarea controverselor privind procesul de formare" a limbii române și a dialectelor româneşti, pînă la Şcoala Ardeleand şi la superstratul cultural" latin al secolelor XVIII-XIX (occidentalizarea romanică a limbii şi a culturii româneşti moderne). O asemenea perspective în problematica românească nu putea veni decît din partea unui romanist profund cunoscător al limbii române, aşa cum, între romanişti, puțini mai sint. Mulți dintre lingvistii din țara noastră ar putea depune mărturie, confirmînd interesul si afecțiunea deosebită şi fidelă pe care Carlo TAGLIAVINI le-a manifestat, în tot cursul carierei sale științifice și universitare, pentru România şi pentru "
români.
Origini delle lingue neolatine are însă calități științifice de prim ordin care o recomandă traducerii şi în limba română, după ce a fost tradusă în germană, în spaniolă şi în japoneză. Carlo TAGLIAVINI este unul dintre cei mai renumiți romanişti contemporani; dar orizonturile sale științifice depăşesc limitele Romaniei. In lucrarea de față limbile romanice sint tratate în contactul/conexiunea lor cu non-romanitatea. În comparație cu alte introduceri" in lingvistica romanică, Origini delle lingue neolatine pune o serie de probleme noi. Mai întîi, conceptele Romania pierdută" și Romania „noua": Abbiamo così da una parte una «Romania perduta», nella quale è però possibile... studiare gli stadi della spenta latinità attraverso la toponomastica, i relitti latini rimasti nelle lingue che riuscirono a soffocare it Latino stesso ed una «Romània nuova», frutto della colonizzazione da parte di nazione parlanti lingue romanze" (p. 171).