ORA OGLINZILOR - Ion Negoițescu

ION NEGOITESCU

Ion Negoițescu (cunoscut și ca Nego; 10 august 1921 – 6 februarie 1993) a fost istoric literar, critic, poet, romancier și memorialist român, unul dintre membrii de frunte ai Cercului Literar de la Sibiu. Figură rebelă și excentrică, Negoițescu și-a început cariera încă din adolescență și s-a făcut cunoscut ca ideolog literar al generației războiului din anii 1940. După o apropiere din tinerețe de Garda de Fier, de extremă dreaptă, pe care ulterior a regretat-o, a devenit discipolul lui Eugen Lovinescu, decanul modernismului, iar până în 1943 a raliat întregul Cerc de la Sibiu la cauza antifascismului. A fost, de asemenea, unul dintre puținii intelectuali români homosexuali care și-au declarat public orientarea înainte de anii 1990, experiență consemnată, la fel ca angajamentele sale politice, în scrierile sale autobiografice controversate.
După al Doilea Război Mondial, anticomunismul, atitudinea disidentă și orientarea sexuală l-au făcut adversarul regimului comunist român. Marginalizat și cenzurat, a petrecut trei ani ca deținut politic. Reabilitat în cele din urmă în timpul unei perioade de liberalizare de la sfârșitul anilor 1960, a continuat să se pronunțe împotriva restricțiilor politice și a ajuns să fie urmărit îndeaproape de Securitate. În 1977 s-a alăturat lui Paul Goma și lui Ion Vianu într-un protest al societății civile împotriva conducerii lui Nicolae Ceaușescu, dar a fost constrâns să își retragă semnătura. În cele din urmă, Negoițescu a plecat în Germania de Vest, unde a colaborat cu Radio Europa Liberă și cu alte publicații anticomuniste, precum și ca redactor al unor reviste literare pentru comunitățile diasporei române. A murit la München.
Analiza literaturii române făcută de Ion Negoițescu și contribuțiile sale la teoria literară s-au aflat în general în contrast cu recursul naționaliștilor și al național-comuniștilor la tradiționalism sau la antieuropenism, pe care l-a combătut polemic, susținând valorile culturii occidentale. Opera sa diversă, deși risipită și în mare parte neterminată, a primit laude din partea criticii pentru viziunile originale asupra unor subiecte variate și mai ales pentru opiniile despre scrierile postume ale poetului național Mihai Eminescu. În paralel, implicațiile vieții private a lui Negoițescu și diversele aspecte ale biografiei sale, precum relația cu Petru Romoșan, deconspirat ca informator al Securității, și dezvăluirile din jurnalul său inedit, au rămas subiecte de controversă în anii de după moartea sa.