OPERE VOL.1-4 - SIGMUND FREUD

SIGMUND FREUD

Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud, n. 6 mai 1856, Příbor⁠(d), Imperiul Austriac – d. 23 septembrie 1939, Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un medic neuropsihiatru austriac de etnie evreiască, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:

Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Cu toate acestea psihologii freudieni moderni, în era existențialistă, începând de la sfârșitul secolului 20 refuză să interpreteze după psihologia simbolistă, rugând pacientul să-și numească și să-și delimiteze propriile simboluri, într-un amestec de psihanaliză freudiană și logopedie frankliană.
Din punct de vedere terapeutic (adică medical), psihanaliza este pseudoștiință. Deși psihanaliza este încă studiată în cadrul științelor umaniste, un studiu din 2008 publicat în The Journal of the American Psychoanalytic Association a constatat că facultățile de psihologie și manualele o tratează ca fiind „lipsită de sevă și moartă”. În mod similar, Alan Stone a remarcat: „Pe măsură ce psihologia academică devine mai «științifică», iar psihiatria mai biologică, psihanaliza este dată la o parte”.