OPERE 12 CRONICI DRAMATICE - LIVIU REBREANU

Cu volumul de faţă, trecem un nou prag. Tomurile anterioare, realizate între 1968 şi 1981, izbutiseră să prezinte opera beletristică a lui Liviu Rebreanu, grupind-o pe secţiuni: nuvelistica (vol. 1—3), romanele (vol. 4—10), dramaturgia (vol 11). Bine ar fi fost să [i se îi alăturat şi un al 12-lea volum, în sumarul căruia să se îi inclus celelalte titluri, cărţi şi broşuri cu caracter publicistic, editate de e] intre 1918 și 1943, lucrări de mică dimensiune ce ar fi putut. intra între coperţile aceluiaşi tom. Ne gindim la Răscoala (Bucuresti, A. Stănciulescu, 1919, 93 p-); Metropole. Berlin, Roma, Paris (Bucuresti, Cartea Românească, [1931], 300 p-); Lauda ţăranului român.
Discurs rostit la 29 mai 1940 in Şedinţa publică solemnă de Rebreanu, cu răspunsul d-lui 1. Petrovici (Bucureşti, Academia Română, Discursuri de LXXVII, 1940, 29 p.); Amalgam (Bucureşti, Socec, [1943], 278 cărora li se alătură ŞI broşurile semnate cu pseudonimul Ion Jalea: Basarabia (București, Editura Steinberg, „Scriitori celebri“, [1918], 32 p.+4 hartă) şi Ardealul. Banatul. Crisana maramureseand (Bucuresti, Editura Steinberg, [1919], „Scriitori celebri“, 48 4 hartă) ambele lucrări fiind semnalate şi prezentate relativ recent de Stancu Ilin în revista Manuscriptum.! Nu mai puţin adevărat este că volumul, deși util, ar fi reprezentat totuşi doar o parte din publicistica scriitorului, risipită în zeci de periodice, inaccesibilă multor cititori şi, de ce să n-o spunem, încă insuficient cercetată.
Dorinţa legitimă de a-i edita întreaga creaţie din volume, periodice ŞI manuscrise, de a depăși obstacolele ivite, lesne de în cadrul unei asemenea întreprinderi, explică, în mare măsură, răstimpul celor cinci ani ce ne despart de apariţia ultimului volum a] seriei de Opere.
Vremea n-a trecut degeaba, ingăduindu-ne să medităm la posirealizării intentiilor declarate, convinşi că ele trebuie să existe, 1 Vezi Misterul unui Pseudonim, în Manuscriptum, XVI, nr.
3(60), 1985, p. 6—46.