O JUMATATE DE OM - LUDOVIC DAUS

LUDOVIC DAUS

Ludovic Dauș (1 octombrie [s.v. 19 septembrie] 1873 – 17 noiembrie 1954) a fost romancier, dramaturg, poet și traducător român, cunoscut și pentru activitatea sa de om politic și de director de teatru. S-a născut într-o familie cosmopolită, cu tată ceh și mamă boieroaică, dar anii săi de formare au fost marcați de viața în târgurile mici din vestul Moldovei. Format ca jurist și angajat o vreme ca editor, Dauș s-a alăturat corpului de experți de la Ministerul Domeniilor Regale, urcând treptat în ierarhia birocratică. În paralel, și-a dezvoltat cariera literară: dramaturg apreciat, a fost înainte de Primul Război Mondial un poet trecut neobservat și un romancier istoric. Activitatea sa de traducător a cuprins mai multe limbi și include versiunile românești ale Sonatei Kreutzer, ale romanului Madame Bovary și ale romanului Eugénie Grandet.

În tinerețe, Dauș a fost interesat în primul rând de reînnoirea neoromantismului, care a devenit influența stilistică de bază în romanele și piesele sale. După ce a fost primit în cenaclul literar condus de Bogdan Petriceicu Hasdeu, a trecut de la un cerc literar la altul. Până în 1918 adoptase un discurs naționalist românesc în poezie și, tot mai mult, în cariera politică. A primit mai multe însărcinări în România Mare, în special în Basarabia, unde este amintit ca primul președinte al Teatrului Național din Chișinău. Dauș a fost apoi deputat și senator, afirmând interesele țăranilor basarabeni și pledând pentru o reformă agrară radicală; la început membru al Partidului Independent local, s-a alăturat ulterior grupului parlamentar al național-liberalilor.

În perioada interbelică, Dauș a fost vag asociat cu cercul modernist Sburătorul. S-a maturizat ca scriitor, atrăgând atât laude, cât și controverse prin opere de ficțiune politică ce îmbinau o tematică neoromantică, cvasitradiționalistă, cu elemente de roman psihologic; de asemenea, a șocat spectatorii cu piesa sa explicită despre Vlad Țepeș. A continuat să scrie pentru scenă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tot atunci a devenit confidentul și apărătorul colegului său romancier Liviu Rebreanu, fiind martor direct al ultimelor zile ale acestuia, petrecute împreună la Valea Mare. La şaptezeci de ani trecuți, Dauș a fost directorul Teatrului Caragiale, dar s-a retras cu puțin timp înainte de inaugurarea regimului comunist. A murit la București, la vârsta de 81 de ani.