NEUROENDOCRINOLOGIE CLINICA - MIHAIL COCULESCU

Neuroendocrinologia clinică oferită atenției noastre corespunde unei necesități de informare şi instruire a medicilor şi biologilor, constituind, în același timp, o performanță în elaborarea ei.
Literatura specializată sau de mai largă accesibilitate ne arată că neuroendocrinologia a încetat să fie numai un termen capabil să desemneze participarea sistemului nervos la biologia sistemului endocrin, punct de vedere emis încă din primele decenii ale secolului, devenind o disciplina constituită prin interpenetrația neurologiei şi a endocrinologiei.
In capitolul introductiv al monografiei, se formulează clar situarea neuroendocrinologiei ca o știință care se ocupă cu endocrinologia neuronului şi a celulelor strins înrudite cu neuronul". Se adoptă implicit neurosecreția pentru a desemna capacitatea neuronilor de a secreta hormoni.
In succesiune logică este recunoscut creierul ca avînd şi funcţii endocrine.
Se promovează ceea ce autorul a numit „,creierul endocrin".
Din aceste simple enunțuri, reiese complexitatea interrelațiilor neuroendocrine şi eliminarea fără recurs a concepției autonomiei sistemului endocrin. Rezultatele unui ritm exploziv al cercetărilor fundamentale au schimbat profund epistemologia complexului hipotalamo-hipofizar şi epitalamo-pineal. Pot fi citate din aceste puncte de vedere demonstrarea controlului hipotalamic neurofibrilar şi neurohormonal al hipofizei, descoperirea structurii chimice a hormonilor hipotalamici TRH şi LRH și sinteza lor; la nivelul celui de al doilea complex neuroendocrin, descoperirea melatoninei, a peptidelor pineale și a tanicitelor.
Consecințele acestor descoperiri, s-au reflectat în patogenia şi sistematica diferitelor sindroame endocrine Este justificat locul acordat în monografie în cele 3 capitole ample ale părții a doua, a ceea ce autorul a numit Sindroame neuroendocrine cerebrale", "Sindroame neuroendocrine periferice" şi „Patologia psihoneuroendocrina". Cele 7 capitole ale primei părți, consacrate fiziologiei neuroendocrine umane oferă un fond documentar de mare interes şi utilitate, prin integrarea fiziologiei cu patologia sistemului neuroendocrin.