NAPOLEON PRO SI CONTRA - PIETER GEYL

Un „Napoleon: pro şi contra lipsea din vasta, uriaşa literatură a acestui fenomen al istoriei moderne. Cu toate că încă din timpul vieții l-au asaltat adulatorii şi l-au bombardat cu insulte adversarii - Pro şi contra este tocmai ceea ce a realizat în zilele noastre Pieter Geyl, cu discernămînt, cu claritate, cu o deosebită grijă de a nu omite nimic din ceea ce s-a scris mai important despre Napoleon, in literatura istorică franceză. A realizat o lucrare sintetică despre ceea ce s-a spus privitor la principalele capitole din epopeea napoleoniană. N-a fost o muncă lipsită de dificultăţi şi n-a rezultat o carte uşoară, o narare cursivă a iureşului de fapte, de istorie franceză, europeană şi mondială dintre 1799 şi 1815. N-a rezultat o lucrare de investigații noi, împodobită cu cine ştie ce descoperiri documentare surprinzătoare. De altfel, aceasta nici n-ar mai fi posibil acum.
A rezultat, în schimb, o lucrare impresionant de complexă despre personalitatea lui Napoleon. Avem impresia că, presupunind cunoscută, în liniile ei generale, toată istoria lumii din primele decade ale secolului al XIX-lea, Pieter Geyl l-a urcat pe Napoleon pe un soclu şi l-a expus unor reflectoare în alb şi negru, cu lumină sau întuneric, împrumutate din paginile apologeţilor şi din cele ale denigratorilor. Astfel expuse, personalitatea lui şi, alături de ea, întreaga istorie a Franței în epilogul revoluției se desfăşoară în toată complexitatea şi în toată scinteietoarea lor contradicție, producind şi lumină de idealuri siderale şi beznă de prăbuşiri în cavourile politicii retrograde, despotice.
Astfel, Napoleon: pro şi contra a ieşit o carte a ideilor, a comentariilor, a interpretărilor operei şi istoriei napoleoniene.
Aici nu-i vorba atît de Napoleon cel din memorii sau din documente, cît e vorba de un fenomen istoric în imaginea, în concepţia unor istorici de mare clasă: Thiers, Vandal, Masson, Sorel, Lefebvre sau chiar a unor gînditori şi literaţi ca Taine şi Anatole France.