MORTII INCOMOZI (LIPSESTE CE LIPSESTE) - SUBCOMANDANTE MARCOS, PACO IGNATIO TAIBO II

SUBCOMANDANTE MARCOS

Rafael Sebastián Guillén Vicente (n. 19 iunie 1957) este un insurgent mexican, fost lider militar și purtător de cuvânt al Armatei Zapatiste de Eliberare Națională (EZLN) în conflictul din Chiapas, aflat încă în desfășurare, precum și un proeminent militant anticapitalist și antineoliberal. Cunoscut pe scară largă sub primul său nume de război, Subcomandante Insurgente Marcos (adesea prescurtat Subcomandante Marcos), el a folosit ulterior mai multe alte pseudonime: s-a numit Delegado Zero în timpul Altei Campanii (2006–2007), Subcomandante Insurgente Galeano (adesea cu „Insurgente” omis) din mai 2014 până în octombrie 2023, nume adoptat în cinstea camaradului său căzut, José Luis Solís López, numele său de război fiind Galeano, alias „Profesorul Galeano”, iar din octombrie 2023, Capitán Insurgente Marcos. Marcos poartă titlul și gradul de Capitán (sau „căpitan” în română), iar înainte de acesta pe cel de Subcomandante („sublocotenent-comandant”, adică „subcomandant”), spre deosebire de Comandante („comandant”), deoarece se află sub comanda comandanților indigeni care alcătuiesc Comandamentul General al Comitetului Clandestin Revoluționar Indigen (CCRI-CG, în spaniolă) al EZLN.
Născut în Tampico, Tamaulipas, Marcos a absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității Naționale Autonome a Mexicului (UNAM) și a predat câțiva ani, la începutul anilor 1980, la Universitatea Autonomă Metropolitană (UAM). În acea perioadă s-a implicat tot mai mult într-o grupare de gherilă cunoscută drept Forțele de Eliberare Națională (FLN), înainte de a părăsi universitatea și de a se muta în Chiapas, în 1984.
Ejército Zapatista de Liberación Nacional (EZLN) (Armata Zapatistă de Eliberare Națională, adesea numită simplu zapatiștii) a fost aripa locală din Chiapas a FLN, întemeiată în Jungla Lacandonă în 1983 și funcționând inițial ca unitate de autoapărare, dedicată protejării populației maya din Chiapas de evacuări și de ocuparea pământurilor sale. Deși nu era maya, Marcos s-a impus drept liderul militar al grupării, iar când EZLN, acționând independent de FLN, și-a început rebeliunea la 1 ianuarie 1994, el a fost purtătorul ei de cuvânt.
Cunoscut pentru pasamontagna și pipa sa distinctive și pentru personalitatea sa carismatică, Marcos a coordonat revolta EZLN din 1994, a condus negocierile de pace ulterioare și a avut un rol important de-a lungul luptei zapatiștilor în deceniile următoare. După încetarea focului declarată de guvern în a 12-a zi a revoltei, zapatiștii au trecut de la statutul de gherilă revoluționară la cel de mișcare socială înarmată, iar rolul lui Marcos a evoluat de la strateg militar la strateg de relații publice. A devenit purtătorul de cuvânt al zapatiștilor și interfața lor cu publicul: redacta comunicate, ținea conferințe de presă, găzduia întâlniri, acorda interviuri, rostea discursuri, concepea plebiscite, organiza marșuri, orchestra campanii și a făcut de două ori un turneu prin Mexic, toate pentru a atrage atenția mass-media naționale și internaționale și sprijinul public pentru zapatiști.
În 2001, a condus o delegație de comandanți zapatiști la Ciudad de México pentru a-și prezenta în fața Congresului mexican mesajul privind promovarea drepturilor indigenilor, atrăgând o largă atenție publică și mediatică. În 2006, Marcos a făcut un nou turneu public prin Mexic, cunoscut drept Altă Campanie (The Other Campaign). În mai 2014, Marcos a declarat că personajul Subcomandante Marcos fusese „un holograma” și nu mai exista. Numeroase publicații au interpretat mesajul ca pe o retragere a lui Marcos din funcția de lider militar și purtător de cuvânt al zapatiștilor.
Marcos este un scriitor prolific, ale cărui însemnate talente literare au fost recunoscute pe scară largă de scriitori și intelectuali de seamă; sute de comunicate și mai multe cărți îi sunt atribuite. Cea mai mare parte a scrierilor sale sunt anticapitaliste și pledează pentru drepturile popoarelor indigene, dar a scris și poezie, povestiri pentru copii și basme populare și a co-scris un roman polițist. Régis Debray l-a numit „cel mai bun scriitor latino-american de astăzi”. Traduceri publicate ale scrierilor sale există în cel puțin 14 limbi.