MOROMETII VOL.1-2 - MARIN PREDA

După Cel mai iubit dintre pământeni şi Delirul, apare acum într-o colecţie populară Moromeții (I-II), romanul cel mai cunoscut al lui Marin Preda. S-a pronunțat de mai multe ori chiar cuvântul ,,capodoperă" de către criticii literari... Nu de toți, bineînțeles, dar de cei mai mulți dintre comentatorii romanului. În ultimele decenii, Preda a început să fie contestat tot mai insistent, la început din de vedere moral, iar în ultima vreme este contestat, punct radical, şi din punct de vedere estetic. Cineva zice chiar că „Moromeţii" ar fi un produs de lux al realismului socialist, acceptat şi impus de Gheorghiu-Dej pentru a-şi justifica regimul... Evident nu-i aşa, dar în literatura română actuală până şi evidenţa este pusă în discuție și, în cele din urmă, nu este contestată cu argumente estetice (ceea ce ar intra în regula jocului critic), ci înjosită, injuriată, ridiculizată... Preda este, observ, un subiect predilect pentru cei care vor să-şi dovedească, azi,,,corectitudinea politică" şi curajul estetic. Autorul nu mai există, ca să-i poată amenința în vreun fel oarecare, iar admiratorii lui de ieri s-au retras, prudenți, din calea adversarilor săi... Este foarte incomod, azi, să-l lauzi pe Preda şi să-i înfrunți pe cei care-i reproşează până şi faptul că era mic de statură, că nu avea după 50 de ani un păr bogat şi că pe obrajii lui apăruseră câțiva negi inestetici...
Am încercat în mai multe rânduri să dovedesc că Marin Preda n-a fost un colaborator al regimului totalitar, dimpotrivă, unul dintre criticii cei mai necruțători ai lui, chiar dacă a făcut câteva compromisuri minore (Ana Roşculet, parțial Desfăşurarea) pentru a supraviețui literar şi social. Îi putem reproşa la infinit că a scris şi că a vrut să publice într-un regim politic care socotea literatura un mijloc de propagandă? Este absurd. Mai corect este să vedem ce-a reuşit să facă un scriitor autentic într-o istorie imposibilă.