MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE VETERINARA - N. STAMATIN

Name: MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE VETERINARA
SKU: 12318
Price: 39.99 RON
Availability: InStock
Author: N. STAMATIN

ISBN/COD:1943IPTIMMI
Domeniu: Microbiologie
Tip lectură: Lucrare de specialitate/monografie
Editura: DIDACTICA SI PEDAGOGICA
An apariție: 1965
Limba: romana
Nr. Pagini: 412
Tip copertă: Cartonată (Hardcover)
Dimensiuni carte:17.0 x24.0 x3.0

Distribuie

39,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (39,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

O carte scrisă într-o vreme în care microbiologia veterinară românească își căuta încă limbajul și temeiurile proprii, cu rigoare de dascăl vechi și grijă pentru fiecare termen.

N. Stamatin construiește acest tratat de la rădăcina cuvântului însuși: capitolul introductiv reface istoria termenului „microb”, propus de Sédillot în 1878, și discută dezbaterile din epocă asupra sensului său - dacă e sinonim cu bacteria sau desemnează, mai larg, orice viețuitoare invizibilă cu ochiul liber. Autorul trece în revistă și paralela cu termenul „protist”, inventat de Haeckel, arătând cum cele două noțiuni surprind, una dimensiunea, cealaltă vechimea acestor forme de viață. E genul de introducere pe care manualele actuale, grăbite să ajungă la aplicații, nu-l mai fac.

Volumul, apărut la Editura Didactică și Pedagogică în 1965, are 412 pagini legate în copertă cartonată și acoperă atât microbiologia generală - morfologie, clasificare, fiziologie microbiană - cât și imunologia veterinară, cu accent pe patologia animalelor domestice. Este un exemplar de epocă, dintre cele care au format generații de medici veterinari și biologi în România socialistă, scris cu o precizie terminologică rar întâlnită azi.

Pentru cei care caută istoricul disciplinei sau o formulare clasică, prin comparație cu manualele moderne, deseori mai seci, rămâne un reper util și un document al școlii veterinare românești de mijloc de secol XX.

Reper de lectură

Se potrivește medicilor veterinari, biologilor și studenților care vor să înțeleagă temeliile disciplinei, dar și colecționarilor de carte tehnică veche interesați de felul în care se preda știința în anii '60.

2. DEFINIȚIA ȘI OBIECTUL MICROBIOLOGIEI Microbiologia este ştiința care se ocupă, aşa cum arată şi analiza etimologică a cuvîntului (mikros=scurt, mic; bios=viață; logos=doctrină), cu cercetarea viețuitoarelor mici, mai precis cu cercetarea viețuitoarelor invizibile cu ochiul liber şi care sînt cunoscute sub numele generic de microbi.
Termenul de microb a fost creat de Sédillot (1878) și el nu are un înțeles unic. Unii cercetători consideră cuvîntul microb sinonim cu cel de bacterie, alții îi dau un sens mai larg, considerînd microb orice viețuitoare invizibilă. Revista sovietică „Mikrobiologhia" și cea englezească „Journal of General Microbiology" adoptează acest sens, publicînd memorii despre virusuri, bacterii, actinomicete, ciuperci și chiar despre protozoare.
Ţinînd seama de sensul etimologic al cuvîntului microb, precum și de faptul că el nu a fost folosit în taxonomie pentru a desemna o anumită grupă de viețuitoare, e bine să se înțeleagă prin microb orice viețuitoare invizibilă cu ochiul liber care, din punct de vedere morfologic, este constituită dintr-o singură celulă sau poate avea chiar o structură subcelulară. Dimensiunile şi structura morfologică decid deci încadrarea unei viețuitoare printre microbi. Protozoarele, bacteriile, virusurile, ciupercile microscopice sînt, conform acestei definiții, microbi.
Termenul de microb poate fi considerat similar cu cuvîntul protist (termen creat de Haekel, 1866), de la grecescul protistos, care înseamnă cel dintîi. Primul nume (microb) are în vedere dimensiunile acestor viețuitoare, cel din urmă (protist) se referă la momentul apariției lor pe pămînt. Microbii au comun între ei dimensiunile şi structura lor simplă, dar pot diferi printr-o serie de alte caractere morfologice şi fiziologice, de unde apare şi necesitatea clasificării lor.