MEMORII - DUMITRU CORBEA

DUMITRU CORBEA

Dumitru Corbea (născut Dumitru Cobzaru; 6 septembrie 1910 – 26 martie 2002) a fost poet, prozator și activist politic român. Născut în sărăcia rurală din Moldova de Vest, a avut o varietate de ocupații și a fost o scurtă vreme slugă angajată prin contract. Aspira la o mare carieră literară și s-a format singur, fiind totodată luat în anii 1920 ca copil de trupă în Armata Română. A debutat ca poet în 1929, pe când urma școala comercială; atras de naționalismul românesc, a alunecat spre fascism și, la începutul anilor 1930, a intrat în Garda de Fier. În 1935 a trecut la o grupare revoluționară rivală, Cruciada Românismului, și a făcut publică critica sa radicală la adresa Gărzii. A frecventat cenaclul modernist Sburătorul, dar nu i-a împărtășit programul, fiind în schimb devotat unei versiuni actualizate a poporanismului, care s-a infiltrat în volumele sale de versuri. În paralel, a înclinat spre stânga politică, aderând la Partidul Comunist Român, aflat în ilegalitate, și, mai public, la Partidul Național Țărănesc. Prima arestare a avut loc în timpul alegerilor parlamentare din 1937.
Sub regimul Frontului Renașterii Naționale, Corbea a fost protejat de ministrul Muncii, Mihai Ralea, și a găsit un loc de muncă permanent la Serviciul Social și la societatea națională de radio. A fost mobilizat în primele faze ale celui de-al Doilea Război Mondial, dar în 1940 a fost arestat din nou și acuzat de spionaj; când Garda de Fier a instaurat guvernarea legionară, autoritățile militare au preferat să-l elibereze, iar el a stat o vreme ascuns. Dictatura militară instaurată de Ion Antonescu i-a permis să intre la Institutul Central de Statistică, dar Corbea și-a folosit poziția pentru a proteja comuniști și evrei, inclusiv atunci când a fost trimis pe teren în Guvernământul Transnistriei. A fost silit să lupte împotriva Armatei Roșii în timpul ofensivei de la Odessa, dar a reușit să ajungă în România odată cu trupele aflate în retragere. Intrat în legătură cu mișcarea de rezistență, a participat indirect la lovitura de stat antifascistă din 1944. Succesul acesteia i-a permis să iasă din ascunzătoare și să se alăture public comunizării României.
Redactor și fotoreporter la Scînteia, Corbea a relatat participarea românească la ofensiva din Budapesta, înainte de a se întoarce la treburile politice și literare. A fost un contributor prolific de agitprop în primele etape ale regimului comunist român, implicat mai ales în promovarea cultului personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Deși a rămas pe deplin și durabil devotat realismului socialist, pozițiile sale au fost uneori neortodoxe: a păstrat mereu o doză de naționalism, a criticat colectivizarea agriculturii și, în calitate de controlor financiar la Uniunea Scriitorilor din România, a oferit protecție unor autori marginalizați, precum Tudor Arghezi. Corbea a fost venerat pentru poezia sa după ce regimul intrase în faza național-comunistă și, în anii 1980, a publicat memorii selective, uneori controversate. A trăit și sfârșitul violent al comunismului, murind la vârsta de 91 de ani.