MELANHOLIA NEASEMUITULUI INOROG - DIMITRIE CANTEMIR

Name: MELANHOLIA NEASEMUITULUI INOROG
SKU: 33677
Price: 18.99 RON
Availability: InStock
Author: DIMITRIE CANTEMIR

ISBN/COD:4081973IPCLUME
Editura: DACIA
An apariție: 1972
Limba: romana
Nr. Pagini: 212
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:16.0 x24.0 x1.5

Distribuie

18,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+18,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Aceasta carte "MELANHOLIA NEASEMUITULUI INOROG" scrisa de autorul(i) DIMITRIE CANTEMIR a fost publicata de editura DACIA in anul 1972. Cartea este scrisa in limba romana si are 212 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 16.0 cm x 24.0 cm x 1.5 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

Anticariat Ursu din Iasi va ofera cartea MELANHOLIA NEASEMUITULUI INOROG - DIMITRIE CANTEMIR la un pret avantajos. Comanda acum pentru a primi coletul rapid prin Sameday courier.
MELANHOLIA NEASEMUITULUI INOROG - DIMITRIE CANTEMIR face parte din oferta anticariatului nostru, cu livrare imediata din stoc.
La Anticariat Ursu gasiti peste 100.000 de carti, viniluri si antichitati din toate domeniile la cele mai atractive preturi.

Pornit, odinioară, în sus pe apa Nilului, el ajungea după multă cutreierare la un ,, oraș preafrumos, cu cetate preafrumoasă". Aici - ne spune ,,de toate carile videam peste măsură mirîndu-mă, nu atîta de minunea lucrurilor vădzute mă miram, cît de carea întîi m-oi mira, mă minunam și de unile, a cărora nici începutul, nici săvîrşitul a pricepe puteam, socotiiam, care în ce chip a le cunoaşte aşi putea şi cine să mi le arete s-ar afla chitiiam".
Stînd aşa, de peste măsură mirare obosit, sub umbra unor frumoşi copaci, vede apropiindu-se o Lebădă albă care, după ce îi dă bineţe, îl întreabă de unde vine şi ce pricini l-au adus într-acolo. ,,După ce îi spus precum pentru ca izvoarǎle Nilului să aflu şi din începuturile lui apă să beau, în gînd mi-am pus, ea răspunsă: Greu şi aspru lucru, lungă şi primejdioasă cale înainte ț-ai pus, o, prietiine".
Anevoioasă într-adevăr, călătoria la fîntînile Nilului este pîndită la tot pasul de felurite capcane: munţii sînt,,clătitori", cîmpii -,,nestătători",,,cu vînturile pre acolo să mută şi locurile"; se spune că trei filosofi gimnosofişti, dornici să vadă cataractele, au purces,,pre gîrla Nilului în gios" în corăbii din piei de fil cusute, dar,,,de ostenință biruiţi, aşè, fără veste, cu apa supt pămînt s-au sorbit", unde,,trii dzile şi trii nopți au rămas". Lebăda se făgăduieşte, totuşi, de călăuză, nu înainte de a reaminti că,,strîmtorile poticilor" sînt împotriva firii străinului de curînd sosit pe-acele meleaguri. Acolo,,,nu talpe, ce pene, nu picioare, ce aripi trebuiesc". Deosebi de aceasta, adaugă ea, cînd cineva,,pentru Nil voroavă a face ar vrea", se cuvine ca mai înainte să coboare în marginea lui, ,,pre mîni şi pre obraz cu apa Nilului să să spele" şi alte "obicinuite țeremonii” să mai împlinească. Abia atunci, povestirea despre,,sfîntă această a Nilului apă” poate începe.

DIMITRIE CANTEMIR

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1674, Silișteni, Țara Românească – d. 21 august/1 septembrie 1723, Dmitrovka⁠(d), gubernia Kiev⁠(d), Imperiul Rus) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de: enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.” Iar Voltaire spunea despre Dimitrie Cantemir că „unea talentele vechilor greci, știința literelor și aceea a armelor”.
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în martie 1693, (în urma unui atac de apoplexie) a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie și a impus în scaunul domnesc pe Constantin Duca. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.
În 1710 a fost pus la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.