MEDICINA OPERATOARE VETERINARA - V.C. CIUBAR

Medicina operatoare veterinară este ştiinţa care are ca obiect operațiile chirurgicale, ce se efectuează pentru tratarea diferitelor boli ale animalelor, în scopul de a ridica productivitatea acestora. Separarea, în cadrul disciplinelor clinice, a unui curs special de medicină operatoare a fost determinată de faptul că operațiile chirurgicale se caracterizează printr-o mare varietate şi fac parte din cele mai complicate şi grele intervenţii medicale, care necesită nu numai studii teoretice dar şi exerciții speciale pe cadavre şi animale de experienţă.
Indeplinirea cu succes a operației chirurgicale nu este posibilă fără cunoaşterea anatomiei regiunii operate, a particularităților în raport cu vârsta, a variabilității individuale în ce priveşte structura şi interdependența dintre țesuturile şi organele regiunii operate în condiții normale. Aceste probleme constitue obiectul de studiu al anatomiei topografice (anatomia aplicată) care a fost reunită cu medicina operatoare încă de N. I Pirogov într'o singură disciplină.
Capitolele speciale ale anatomiei aplicate sunt: anatomia topografică în raport cu vârsta şi anatomia topografică în raport cu tipul.
Anatomia în raport cu vârsta studiază modificările în structura, poziția și interdependenţa organelor care apar regulat, în diferite perioade ale vieții animalului.
Anatomia în raport cu tipul reuneşte în tipuri sau grupe diferitele modificări (variații) individuale în structura, poziţia şi interdependența organelor care apar sub influența mediului extern (natural sau creat artificial de om).
In regiunile corpului atinse de procesul patologic, structura, poziţia şi interdependenţa normală a organelor şi ţesuturilor se modifică, de regulă, ceeace trebue avut totdeauna în vedere în timpul executării operației chirurgicale. Cunoaşterea legilor acestor modificări uşurează în mare măsură sarcina chirurgului, înlătură greşelile şi îi dă posibilitatea să se orienteze repede şi just în timpul operației.
Aceste probleme fac parte din domeniul anatomiei chirurgicale (anatomia topografică patologică), care, de obicei se include în cursul de chirurgie specială.
Medicina operatoare acordă o atenție specială şi elaborării principiilor de apreciere comparativă a diferitelor metode de intervenții chirurgicale, fapt care, ținând seama de starea animalului bolnav şi de caracterul bolii lui, uşurează medicului alegerea celei mai raţionale metode de operaţie în fiecare caz concret.