MARESALUL ION ANTONESCU. BIOBIBLIOGRAFIE - GH. BUZATU

DREPTUL LA ADEVĂR DUPĂ MAI MULT DE 70 DE ANI de la evenimentele politico-diplomatice, şi nu numai, care au condus, la 1 septembrie 1939, la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, incontestabil cel mai groaznic şi răvăşitor conflict armat din istorie, opinia publică în ansamblu şi fiecare cititor şi-au câştigat dreptul la adevăr. Nimic din tot ceea ce ține în chip fundamental de culisele izbucnirii ostilităților în 1939, provocate de invadarea Poloniei de către trupele Germaniei lui Adolf Hitler, de conivență cu intervenția URSS dinspre Răsărit, la ordinul lui I. V. Stalin, nu mai poate fi tăinuit. Grație îndeosebi eforturilor istoricilor, implicarea şi responsabilitatea celor două Mari Puteri nominalizate pentru aprinderea şi extinderea pârjolului la nivelul Planetei, asistate de către celelalte Puteri, europene sau extra-europene, respectiv Marea Britanie şi Franţa, Italia şi Japonia, Statele Unite ale Americii şi China, au fost dovedite, iar, în prezent, sunt recunoscute fără de tăgadă. Nu mai puțin a fost relevat şi rostul statelor sau al ,,actorilor” din categoria secundă dar care, prin pasivitate şi acte nesocotite sau, pur şi simplu, prostie, au pavat calea agresorilor. În ceea ce o priveşte, România nu a avut vreun grad de răspundere în izbucnirea ostilităților, dimpotrivă, ea nefiind în vreun fel subiect al manevrelor şi desfăşurărilor ce au premers războiul, ci, mai mult, a devenit obiect al disputelor, pe seama ei derulându-se contradicțiile dintre Marile Puteri, în speţă dintre Rusia Sovietică şi Germania.
În context, mai precis, Moscova a pus în grav pericol statutul internaţional al României şi integritatea ei teritorială, înscriindu-şi pretențiile imperialiste vizând Basarabia şi Bucovina de Nord în faimosul Protocol secret al Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939 care, detonând condițiile păcii europene din 1919-1939, a asigurat rapid și sigur eşecul ei la 1-3 septembrie 1939.