MAMA - MAXIM GORCHI

In fiecare zi, sirena fabricii împroşca asupra cartierului muncitoresc, prin vazduhul piclos şi îmbîcsit de fum, urletul ei tremurat; răspunzînd cu supunere la această chemare, oameni posomorîți, cu mădularele zdrobite încà de trudă, încă nedezmorțite de somn, ieşeau zoriți din casele lor scunde şi cenuşii şi dădeau návală în uliță, ca nişte gîndaci buimăciți de spaimă. În zorii abia mijind, prin aerul recé, păşeau pe strada desfundată ce ducea către uriaşele carcere de piatră ale fabricii, care îi aştepta sigură de sine, nepăsătoare şi luminînd drumul plin de glod prin nenumărații săi ochi pătraţi şi nǎclăiți. Noroiul plescăia sub paşi. Glasuri toropite încă de somn slobozeau strigàte răguşite; sudǎlmi şi vorbe de ocară sfîşiau arțägoase väzduhul, iar de la celălalt capàt al drumului le veneau în întîmpinare alt fel de glasuri: uruitul puternic şi larma necurmată a maşinilor, răsuflarea şuierată a aburului. Hornurile înalte şi întunecate stăteau de straje, ursuze şi neîndurate, ridicîndu-se deasupra cartierului ca nişte uriaşe bîte.
Seara, la asfințit, cînd razele sîngerii ale soarelui se răsfrîngeau ostenite în geamurile caselor, fabrica azvârlea din măruntaiele-i de piatră, ca pe

In fiecare zi, sirena fabricii împroşca asupra cartierului muncitoresc, prin vazduhul piclos şi îmbîcsit de fum, urletul ei tremurat; răspunzînd cu supunere la această chemare, oameni posomorîți, cu mădularele zdrobite încà de trudă, încă nedezmorțite de somn, ieşeau zoriți din casele lor scunde şi cenuşii şi dădeau návală în uliță, ca nişte gîndaci buimăciți de spaimă. În zorii abia mijind, prin aerul recé, păşeau pe strada desfundată ce ducea către uriaşele carcere de piatră ale fabricii, care îi aştepta sigură de sine, nepăsătoare şi luminînd drumul plin de glod prin nenumărații săi ochi pătraţi şi nǎclăiți. Noroiul plescãia sub paşi. Glasuri toropite încă de somn slobozeau strigàte răguşite; sudǎlmi şi vorbe de ocară sfîşiau arțägoase väzduhul, iar de la celălalt capàt al drumului le veneau în întîmpinare alt fel de glasuri: uruitul puternic şi larma necurmată a maşinilor, răsuflarea şuierată a aburului. Hornurile înalte şi întunecate stăteau de straje, ursuze şi neîndurate, ridicîndu-se deasupra cartierului ca nişte uriaşe bîte.