LUPTA BAPTISTILOR IMPOTRIVA PREOTIMII ROMANE - GRIGORIE GH. COMSA

GRIGORIE GH. COMSA

Grigorie Gh. Comșa (născut Gheorghe Comșa; 13 mai 1889 – 25 mai 1935) a fost un cleric român născut în Austro-Ungaria, ajuns episcop în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

S-a născut în Comăna de Sus, județul Brașov, în Transilvania, și a urmat școala bisericească din sat, unde tatăl său a fost învățător timp de peste treizeci de ani. Apoi a frecventat gimnaziul de stat maghiar din apropiere, de la Făgăraș, între 1900 și 1908, și institutul teologic din Sibiu între 1908 și 1911. Cu o bursă din partea Arhiepiscopiei Sibiului, a studiat la facultatea de drept a Universității din Budapesta între 1911 și 1915, obținând doctoratul. În același timp a urmat și facultatea de teologie catolică. Ulterior a studiat teologia la Universitatea din București, unde a obținut licența în 1921 și doctoratul în 1925.
Hirotonit în septembrie 1915 ca diacon celib de Ioan Mețianu, a slujit la Catedrala Ortodoxă din Sibiu. După ce publicase anterior articole acolo, între ianuarie și septembrie 1918 a fost redactor interimar al Telegrafului Român. Între 1918 și 1919, după unirea Transilvaniei cu România, a fost secretar la președinția Consiliului Dirigent, autoritatea provizorie din provincie. Între 1920 și 1925 a fost administrator în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor. În acești ani, locuind în capitala țării, București, a fost diacon la Biserica Amzei. În 1920 a fost ales în Adunarea Deputaților, făcând parte din a doua legislatură a României Mari.
În mai 1925 a fost ales episcop al Aradului, tuns în monahism la Mănăstirea Sinaia, primind numele Grigorie. A fost hirotonit episcop în iunie și instalat în luna următoare, slujind până la moarte. În 1934 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A făcut parte și din Societatea Scriitorilor Români și din sindicatul ziariștilor din Banat, precum și din comitetul central al Astrei. Deși era un om înalt și energic, o boală gravă l-a ținut la pat mai multe săptămâni și a murit la vârsta de 46 de ani. A fost înmormântat alături de episcopii anteriori ai Aradului la Mănăstirea Hodoș-Bodrog.
În timpul episcopatului, Comșa a fost apreciat pentru oratoria și spiritul său misionar. S-a opus eforturilor de convertire ale confesiunilor protestante, a inițiat mai multe serii de lucrări teologice și morale, a condus academia teologică din Arad și a supravegheat buletinul eparhial Biserica și Şcoala. A publicat circa 75 de lucrări, printre care volume de predici și pamflete antiprotestante. A fost probabil cel mai important polemist ortodox împotriva penticostalismului, plângându-se că gruparea continua să se întrunească în secret după ce i se refuzase recunoașterea oficială.