LOT 18 TITLURI COLECTIA RESTITUTIO (21 CARTI) - COLECTIV

Dumitru Constantin Ollănescu-Ascanio aparţine literaţilor de notorietate ai celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.
Născut în anul următor revoluţiei de la 1848, scriitorul a reuşit să-şi consolideze o poziție de frunte între figurile de autoritate ale intelectualității epocii (şi nu erau puţine acestea), pentru ca, imediat după dispariție, uitarea să se aştearnă aproape cu desăvîrşire peste opera lui.
Spunem,,aproape" pentru că monografia Teatrul la români a reintrat nu de mult în circuitul atenţiei specialiştilor 1, ceea ce a făcut pe mulți să creadă că la atît s-ar putea reduce discuţia despre acest autor. Aşa cum va încerca să dovedească ediția de faţă, lucrurile nu stau nici pe departe astfel. Bineînțeles că nu va fi vorba de un efort de supralicitare a celui cunoscut doar ca istoric al (instituţiei) teatrului la noi, ci de o întregire a profilului scriitoricesc al lui D. C. Ollănescu. Dacă un asemenea scriitor nu se mai poate aştepta în genere la o receptare conformă gustului estetic al vremii sale, el are, totuşi, dreptul la o restituire diacronică a creaţiei, constituind răsplata unor eforturi care nu trebuie minimalizate în virtutea lipsei de valoare estetică majoră.
Opera originală a lui D. C. Ollănescu-Ascanio acoperă toate genurile mari (poezie, proză, teatru), completată fiind şi de o constantă activitate foiletonistică, cea de cronicar dramatic interesînd îndeosebi.
Dar ceea ce mi se pare a fi rațiunea de frunte a acestei ediții şi a altora de acest gen ţine de contextul social-literar al epocii în care autorul creează, de felul cum descifrăm într-o activitate literară minoră „,mişcarea ideilor" de atunci şi, nu în ultimul rînd, de maniera în care aşazişii scriitori din „plutonul doi" întreţin un orizont de aşteptare.
Scriitorul de care ne ocupăm se aşează, spiritual, independent de voinţa lui şi totodată premeditat, la răscrucea celor mai faste orientări existente în literatura secolului trecut.