LIMBA SI LITERATURA ROMANA. MANUAL PENTRU CLASA A XI-A - A.GH. OLTENU, M. PAVNOTESCU, D. MICU

INTRODUCERE În treapta a doua de liceu, manualul de limba și literatura română pentru clasa a XI-a tratează literatura română în contextul literaturii universale, cuprinzînd referiri la curente şi tendințe de amploare europeană, comentarii ale unor opere reprezentative, lecții de sinteză şi concluzii, teme pe capitole şi pentru recapitularea finală, scheme sinoptice; de asemenea, manualul include exerciții de cultivare a limbii şi de compoziție.
Trecerea în clasele superioare (a XI-a şi a XII-a) ale cursului liceal presupune abordarea calitativ nouă a fenomenului literar românesc. Operele literare vor fi studiate nu numai în relație cu epoca istorică în care au fost create, ci şi prin încadrarea lor în curentele literare manifestate pe plan universal, văzute ca reflex în plan cultural al fenomenelor social-istorice ale societății omenești care au condiționat orientarea ideologic-estetică a scriitorilor.
Capitolul de folclor va fi abordat într-o viziune nouă, principalul obiectiv fiind cunoaşterea miturilor autohtone sau de circulație universală, urmărindu-se, îndeosebi, fixarea locului pe care acestea îl ocupă în literatura noastră cultă. Prin urmare, folclorul va fi privit, de această dată, în strînsa lui relație cu literatura cultă, fapt pentru care manualul se deschide cu capitolul Miturile.
Literatura veche va fi, la rîndul ei, studiată în legătură cu umanismul nu numai pentru că scriitori ca Miron Costin sau Dimitrie Cantemir sînt înfăţişați ca personalități de largă cultură renascentistă, formate la școlile umaniste din apusul sau din răsăritul Europei, ci şi pentru că ei, alături de alți reprezentanți ai literaturii noastre vechi (Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Stolnicul Constantin Cantacuzino, mitropoliții Dosoftei şi Antim Ivireanul etc.), stau cu cinste la începuturile umanismului în literatura română. O dată inaugurat în literatura cultă de către cronicari, umanismul va rămîne o componentă a întregii noastre culturi şi literaturi ulterioare.
Iluminismul, manifestat în Europa în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar la noi la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea, va dobîndi expresia românească cea mai pregnantă în Școala Ardeleană, fără să fie însă ignorat nici de cărturarii din Moldova şi Tara Românească. Reprezentanţii Şcolii Ardelene vor fi înfăţişați, în primul rînd, ca reprezentanți ai ideologiei iluministe, care și-au pus întreaga operă în slujba intereselor naționale susținute de convingerea umanistă a înţelegerii dintre oameni, dintre popoare şi naţiuni.