LEACURI PENTRU FRAMANTARILE OMULUI CONTEMPORAN - ARSENIE PAPACIOC

Name: LEACURI PENTRU FRAMANTARILE OMULUI CONTEMPORAN
SKU: 181318
Price: 19.99 RON
Availability: InStock
Author: ARSENIE PAPACIOC
ISBN: 9786069405925

ISBN/COD:978-606-94059-2-5
Domeniu: Ortodoxie/Teologie creștină
Tip lectură: Religie/Spiritualitate
Editura: ELENA
An apariție: 2016
Limba: romana
Nr. Pagini: 173
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x1.0

Distribuie

19,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (19,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Un Dumnezeu pe care ți-l inventezi ca să-ți menajezi slăbiciunile nu e Dumnezeu, spune părintele Papacioc - și de aici pornește tot restul.

Cartea adună cuvântul de învățătură al părintelui Arsenie Papacioc, unul dintre duhovnicii cei mai ascultați ai Ortodoxiei românești din a doua jumătate a secolului XX, cunoscut pentru vorbirea directă, fără menajamente, și pentru felul în care lega marile întrebări teologice de frământările concrete ale omului obișnuit. Nu găsești aici un tratat sistematic, ci un șir de cugetări rostite parcă la duhovnicie, despre credință trăită și nu doar declarată, despre deosebirea dintre a-ți face un Dumnezeu după chipul tău și a-L asculta pe Cel adevărat.

Temele revin insistent la câteva idei-forță: pericolul comodității spirituale, starea „căldicică" din Apocalipsă mai primejdioasă decât răceala declarată, nevoia de a te întreba serios de ce ești făcut, ce e cu moartea, cu Raiul și cu iadul. Clopotele care „cheamă viii, plâng morții și împrăștie viforele" devin, în tâlcuirea sa, un simbol al avertismentelor pe care omul modern preferă să nu le audă.

Apărută la editura Elena în 2016, într-o ediție de buzunar de 173 de pagini, cartea se citește ușor, în fragmente scurte, exact cum a fost gândită - ca un îndemn rostit, nu ca un text academic.

Reper de lectură

Se potrivește cititorului care caută un cuvânt duhovnicesc scurt și tăios, nu o lectură teoretică despre credință, precum și celor care îl cunosc deja pe părintele Papacioc și vor să revină la vorbele lui simple, dar grele de sens.

Mare greşeală este că oamenii au un Dumnezeu închipuit de ei. Ca astfel să asculte El de ei, nu ei de El. Omul nu se angajează la o trăire în credinţă autentică. Vedeți? Deci nu un Dumnezeu pe Care să-L vorbeşti de bine, ci să-L asculți, să-L trăiești. Să te îndumnezeieşti. Deci nu Unul inventat de tine, ca să-ți menajeze slăbiciunile. Că nu e uşor să te desprinzi de o comoditate în care te-ai simțit bine și ai crezut că ai atins cote înalte. Și Hristos îți cere lucrul acesta - să te lepezi de egoism. Nu trebuie să ne izolăm de creația Sa prin diferite preocupări egoiste. „Că eu am viaţa mea, Dumnezeul meu..." Oamenii trebuie să știe Cine i-a făcut, de ce i-a făcut și care este finalitatea vieții. Să meargă pe drumul care duce spre a se cunoaște pe sine. Asta e o condiție sine qua non a noastră, a tuturor. Să ne întrebăm: de ce suntem făcuți, care e scopul, ce-i cu moartea, cu Raiul, cu iadul? Sunt ele o realitate sau simple poveşti? Nu există să zici vreodată n-am ştiut". Nu ai auzit niciodată că bat clopotele? Care pe latineşte înseamnă „,cheamă viii, plânge morții, împrăştie viforele" - bătaia clopotelor. Poți să spui că nu ai auzit clopotele? Pare paradoxal, dar ele nu răsună degeaba. Și bat pătrunzător! Astea sunt valori pe care ni le-a dat Dumnezeu și noi le vindem pe doi lei. Se știe că există fierbinte și rece, dar să fii căldicel este primejdios (v. Apoc. 3, 16). Nu vrei să fii nici așa, nici așa, sau vrei să te mângâi cu aceea că ești credincios, dar aşa, în felul tău. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru că cel rece îşi va da seama, mai repede, că totuşi este într-un sentiment de răspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile, și își poate reveni. Dar cel căldicel, care nu este nici colo și nici dincolo şi are un fel de,,Dumnezeu" al lui, acela este în foarte mare primejdie, pentru că se mulțumește doar cu ceea ce i se pare că are. Chiar Evanghelia spune: „,iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el" (Luca 8, 18).
Părintele Arsenie Papacioc

ARSENIE PAPACIOC

Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, Misleanu, România – d. 19 iulie 2011, Techirghiol, Constanța, România) a fost un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Nicolae Bordașiu și alții.
A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară și apartenența la Mișcarea Legionară.
S-a călugarit în 1946, după eliberare și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost eliberat -prin Grațierea politică generală din 1964- de la închisoarea Aiud.
Arsenie Papacioc a fost numit la moarte drept unul dintre cei mai importanți duhovnici ai ortodoxiei române.