LA MARGINEA LUMII - DUMITRITA STOICA

Name: LA MARGINEA LUMII
SKU: 180869
Price: 13.99 RON
Availability: InStock
Author: DUMITRITA STOICA
ISBN: 9789732332672

ISBN/COD:978-973-23-3267-2
Tip lectură: Memorii/Jurnal
Editura: CARTEA ROMANEASCA
An apariție: 2018
Colecția: CARTEA DE PROZA
Limba: romana
Nr. Pagini: 189
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.0

Distribuie

13,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Foarte buna (13,99lei)

Ce înseamnă?

Aproape perfectă, fără defecte vizibile - pare aproape necitită.

Ghid complet de evaluare

O fetiță de treisprezece ani care citește Dante la marginea unui sat sărac, prin 1972 - și scrie despre asta cu o luciditate care nu ține cont de vârstă.

Vasile I. Dumitra ține un jurnal timp de câteva luni, în plină "Epocă de Aur". Notează micile întâmplări zilnice ale unei copile ca oricare alta din satul ei, doar că citește mult, "peste puterile vârstei", printre altele Divina comedie, ceea ce o face nu doar precoce, ci și involuntar hazlie. Din aceste însemnări simple se închega, fără voia autoarei-personaj, un tablou al epocii comuniste - dar unul lipsit de patimă ideologică sau de accente victimizante.

Dumitrița Stoica scrie despre umilințe, lipsuri și limitări, dar și despre suferința și trecerea timpului care există oriunde, în orice regim. Ce rămâne, în final, e perspectiva unui copil liber în mintea lui indiferent de condiții - o libertate care amintește, cum remarca Simona Popescu în prefață, de tânărul din De veghe în lanul de secară. Romanul a apărut la Cartea Românească în 2018, în colecția Cartea de proză, și e o voce distinctă în proza românească recentă despre copilăria sub comunism.

Reper de lectură

Potrivit pentru cei care caută proză autobiografică fără patetism, scrisă din perspectiva unui copil ager la minte, și pentru cititorii pasionați de literatura care recompune, fără morală apăsată, atmosfera anilor '70.

Vasile I. Dumitra are 13 ani , trăiește undeva într - un sat sărac , pe timpul ,, Epocii de Aur " , și începe în anul 1972 un fel de jurnal la care scrie câteva luni . În pagini se adună micile întâmplări de zi cu zi , viața unei fete obișnuite din acel timp trecut , doar că ea citește mult , peste puterile vârstei ei - printre altele , Divina comedie , ceea ce - o face și mai nostimă. Vorbeşte despre ale ei , dar şi , indirect , despre acea epocă ,, de tristă amintire " , cum sună o sintagmă arhicunoscută . O face , desigur , fără încrâncenare , fără ideologie , fără tezism , fără victimizare , fără accente melodramatice , uneori cu umor , deși în pagini transpare tot acel fond de umilinţe , de neajunsuri , de limitări , de lucruri întunecate specifice comunismului , dar și existenței în general , de oriunde , căci peste tot există nedreptate , suferință , bătrânețe, moarte. Perspectiva este aceea a omului liber care este adolescentul ( sau copilul ) , în orice condiții ar trăi . Despre libertatea firească a celui care se află la marginea lumii , la marginea prăpastiei , ca - n faimosul De veghe în lanul de secară , altă carte cu copii și adolescenți , e vorba şi în ataşantul roman al Dumitriței Stoica . Simona Popescu