Cartea "KOSMOS VOL.1-4" scrisa de ALEXANDER VON HUMBOLDT

ALEXANDER VON HUMBOLDT

Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (n. 14 septembrie 1769, Berlin, Sfântul Imperiu Roman – d. 6 mai 1859, Berlin, Regatul Prusiei) a fost un geograf și naturalist german, care a contribuit la formarea geografiei ca disciplină științifică. Cercetările sale s-au extins și în afara Europei, de exemplu în America de Sud, SUA și Asia centrală. Von Humboldt a întreprins cercetările sale personal, având cunoștințe din domeniul fizicii, chimiei, geologiei, mineralogiei, vulcanologiei, botanicii, zoologiei, climatologiei, oceanografiei, astronomiei și demografiei.
Prin cercetările sale a devenit foarte popular în Germania, susținând prelegeri publice și fiind considerat un Aristotel și Columb al epocii sale.
A elucidat aspectele disputate de Volta și Galvani referitoare la originea diferențelor de potențial electric. A stimulat orientarea spre fizică a matematicianului Gauss.
Opera sa, elaborată pe parcursul a peste șapte decenii, a contribuit la conturarea unui nou mod de înțelegere a lumii naturale, întemeiat atât pe observație directă, cât și pe măsurarea și corelarea fenomenelor. Fratele mai mic al lui Wilhelm von Humboldt, Alexander von Humboldt este considerat unul dintre întemeietorii geografiei ca știință empirică.
Activitatea sa științifică a depășit cadrul unei singure discipline. Pe lângă domeniile deja menționate, cercetările sale au vizat geografia vegetației, geografia economică, etnologia și fiziologia. Humboldt a întreținut o vastă corespondență cu specialiști din numeroase domenii, construind astfel o rețea științifică internațională deosebit de influentă pentru epoca sa.
În Germania, prestigiul său a fost consolidat mai ales prin lucrările ”Priveliști din natură” (în germană ''Ansichten der Natur'') și ”Cosmos” (în germană ''Kosmos''), care i-au adus o largă popularitate în rândul publicului cultivat. Încă din timpul vieții s-a bucurat de o reputație remarcabilă atât în spațiul german, cât și în străinătate. Academia Prusacă de Științe l-a elogiat drept una dintre cele mai importante personalități științifice ale epocii sale, iar în mediul academic francez, imaginea sa a fost asociată cu aceea a unui ”Aristotel modern”
Complexitatea operei și a vieții lui Humboldt a făcut ca, după moartea sa, numeroase curente sociale și politice să se revendice de la el. Începând de la sfârșitul secolului al XX-lea, pe fondul interesului crescut pentru globalizare și pentru relațiile dintre om și natură, activitatea sa a fost frecvent reinterpretată din perspectiva gândirii ecologice. În acest context, Humboldt este adesea privit ca un precursor al unei concepții integratoare asupra naturii, sintetizată prin ideea că „totul este interacțiune”.