JUSTINE - MARQUIS DE SADE

MARQUIS DE SADE

Donatien Alphonse François, marchiz de Sade (2 iunie 1740 – 2 decembrie 1814) a fost un scriitor, libertin, activist politic și nobil francez, cunoscut mai ales pentru romanele sale libertine și pentru încarcerarea sa pe motiv de crime sexuale, blasfemie și pornografie. Operele sale includ romane, nuvele, piese de teatru, dialoguri și tratate politice. Unele dintre acestea au fost publicate sub propriul nume în timpul vieții sale, dar cele mai multe au apărut anonim sau postum.
Născut într-o familie nobilă care datează din secolul al XIII-lea, Sade a servit ca ofițer în Războiul de Șapte Ani, după care o serie de scandaluri sexuale au dus la detenția sa în diverse închisori și ospicii de nebuni pentru cea mai mare parte a vieții de adult. În timpul primei sale încarcerări îndelungate, între 1777 și 1790, a scris o serie de romane și alte lucrări, dintre care unele au fost scoase pe ascuns din închisoare de soția sa. După eliberarea din timpul Revoluției Franceze, a urmat o carieră literară și a devenit activ politic, mai întâi ca monarhist constituțional, apoi ca republican radical. În timpul Terorii, a fost întemnițat pentru moderație și a scăpat la limită de ghilotină. A fost arestat din nou în 1801 din cauza romanelor sale pornografice și a fost în cele din urmă închis în ospiciul din Charenton, unde a murit în 1814.
Printre operele sale principale se numără The 120 Days of Sodom, Justine, Juliette și Philosophy in the Bedroom, care îmbină descrieri explicite de acte sexuale, viol, tortură, crimă și abuz asupra copiilor cu discursuri despre religie, politică, sexualitate și filosofie. Cuvântul sadism provine de la personajele sale fictive, care găsesc plăcere în a provoca durere altora.
Există dezbateri cu privire la măsura în care comportamentul lui Sade a fost criminal și sadic. Peter Marshall afirmă că „comportamentul său cunoscut (care include doar bătaia unei servitoare și o orgie cu mai multe prostituate) se îndepărtează mult de tabloul clinic al sadismului activ”. Andrea Dworkin susține însă că miza este dacă îl crezi pe Sade sau femeile care l-au acuzat de agresiune sexuală.
Interesul pentru opera sa a crescut în secolul al XX-lea, mai mulți autori considerându-l un precursor al lui Friedrich Nietzsche, al lui Sigmund Freud, al suprarealismului, al totalitarismului și al anarhismului. Numeroși intelectuali de seamă, printre care Angela Carter, Simone de Beauvoir și Roland Barthes, au publicat studii despre opera sa, iar au fost scrise și numeroase biografii. Printre reprezentările culturale ale vieții și operei sale se numără piesa Marat/Sade de Peter Weiss și filmul Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei de Pier Paolo Pasolini. Dworkin și Roger Shattuck au criticat reabilitarea reputației lui Sade, argumentând că aceasta promovează pornografia violentă, susceptibilă să facă rău femeilor, tinerilor și „minților neformate”.