JURNAL VI - TITU MAIORESCU

Paginile acestui volum, care vAd pentru prima oară lumina tiparului, oglindesc, in continuare, incă o perioadă de trei ani şi jumătate din tinereţea lui Maiorescu (intre 27 şi 30 de ani). Sint ani plini, situindu-se de fapt între tinerețe şi maturitate, despre care nu aveam pină acum mărturii directe, care să vină chiar din partea autorului, lipsind, după cum se sale zilnice din acest interval. Nici din scrisorile expediate acum de Maiorescu rudelor, prictenilor, oficialităților nu s-au păstrat decit foarte puţine (aflate, cele mai multe, la Biblioteca Academiei R.
România, şi din care Torouţiu a publicat în ale sale Studii şi documente De aceea Epistolarele maioresciene, cuprinzind ciornele scrisorilor trimise altor persoane, sint de o deosebită importanţă. Din corespondența pe care o reproducem aici (cuprinsă între 8/20 noiembrie 1566 și 17 aprilie aflăm amănunte, rămase pină acum necunoscute, în legătură cu personală a lui Titu Maiorescu, dar şi cu viața societății române a Ne sint, astfel, de el insusi relatiile cu sora sa, Emilia, care trec acum printr-un moment de cumpănă, știut fiind că cei doi fraţi au fost foarte atașați unul de altul, din copilărie şi pină la moarte; sintem martorii bucuriei pe care o trăieşte la naşterea unicului său fiu legiuit, Liviu, câre insă nu-i va lumina existența decit pentru scurtă vreme (incă inainte de a implini trei ani, va fi secerat de o boală pe atunci necru= difteria) asistăm, la distanță de peste un veac, la zbuciumul une mari personalităţi, care n-a fost scutită deloc de vicisitudinile unei vieţi trăiţe intr-o societate plină de contradicții, în care existența oricărui Slujbas al statului era mereu pusă sub semnul intrebării, depinzind. de desele schimbari ale guvernelor, intr-o țară în care lucrurile erau in prefacere fi urmărim-frămintarea sufletească la demiterea jignitoare directoratul Institutului, „Vasile: Lupu“, la demiterea de la Universitatea din Tasi, la din lau urechea la prima candidatura...