IZVOARE SI MARTURII REFERITOARE LA EVREII DIN ROMANIA II/1 - COLECTIV

CUVÂNT ÎNAINTE
Cind, în 1971, săpăturile arheologice care au avut loc la vest de castrul roman de la Pojejena au dus la descoperirea unei monede iudaice de bronz, emisă de Simon Bar-Kohba, în timpul celei de-a doua răscoale a iudeilor (132-135 e.n.), în vremea împăratului Hadrian, specialiştii au apreciat că ne aflăm, de fapt, în prezența celei mai vechi dovezi ce atestă existenţa unei populații iudaice (probabil, soldații evrei recrutați în trupele romane staționate în Dacia)
pe teritoriul țării noastre. Acest fapt se înscrie ca un moment important în istoria raporturilor dintre poporul român şi poporul evreu. Vechimea relațiilor dintre cele două popoare trebuie să fi fost anterioară cu mult acestei epoci, dacă avem în vedere că aria de întindere a triburilor tracice ajungea pînă pe țărmurile de răsărit ale Mării Mediterane, unde este foarte probabil ca strămoşii noştri să fi stabilit legături cu popoarele ce locuiau pe acele meleaguri, inclusiv cu poporul evreu.
Evoluții ulterioare au făcut ca în istoria dacilor şi a evreilor, în lupta lor pentru păstrarea neatîrnării, împotriva asupritorilor străini să apară numeroase momente și fapte asemănătoare prin semnificația și dramatismul lor.
Istoria comunităților evreieşti din România, începînd de la primele prezențe ale populației iudaice pe teritoriul românesc şi pînă în secolul al XX-lea, contactele stabilite între români şi evrei, munca şi conviețuirea lor timp de secole pe acelaşi teritoriu, acțiunile întreprinse pentru apărarea unor interese comune, pentru asigurarea progresului economic și social al țării, pentru apărarea patriei în fața pericolelor externe, integrarea populației evreieşti în cadrul de organizare statală al poporului român, contribuția acestei populații la dezvoltarea socială, economică, științifică, culturală a României s-au bucurat, în special în ultimul secol, de interes din partea unor istorici sau a unor îndrăgostiți de istorie, atît din rîndurile românilor, cît şi din acelea ale populației evreieşti.
Cităm, în acest sens, lucrările semnate de N. Iorga, L. Şăineanu, M. Gaster, M. Schwarzfeld, E. Schwarzfeld, M.A. Halevy, S. Callimachi, S. Crio-Cristian, L. Rosenbaum, I. Kara etc. Deși inegale din punct de vedere al realizării ştiinţifice, aceste lucrări au adus totuşi contribuții importante - unele chiar remarcabile la cunoaşterea istoriei comunităților evreieşti din România, la integrarea lor în cadrul de viață materială și spirituală românească. Dar adevăratele baze ale cercetării științifice a istoriei comunităților evreieşti din România au fost puse abia în ultimii ani, în climatul de efervescență creatoare care a cuprins întreaga societate românească după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român...