ISTORIE SI ISTORICI IN ROMANIA INTERBELICA - ALEXANDRU ZUB

Name: ISTORIE SI ISTORICI IN ROMANIA INTERBELICA
SKU: 180966
Price: 102.99 RON
Availability: InStock
Author: ALEXANDRU ZUB
ISBN: 9786067141351

ISBN/COD:978-606-714-135-1
Domeniu: Istoria/Estetica artei
Tip lectură: Lucrare de specialitate/monografie
Editura: UNIVERSITATII AL.I. CUZA IASI
An apariție: 2015
Limba: romana
Nr. Pagini: 366
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:17.0 x24.0 x2.0

Distribuie

102,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Foarte buna (102,99lei)

Ce înseamnă?

Aproape perfectă, fără defecte vizibile - pare aproape necitită.

Ghid complet de evaluare

O carte scrisă la finele unei epoci, despre o alta - și rămasă, multă vreme, aproape necitită.

Alexandru Zub a încheiat acest studiu în partea secundă a anului 1989, moment nu tocmai prielnic pentru circulația ideilor. Tirajul minimal și difuzarea precară au făcut ca Istorie şi istorici în România interbelică să ajungă atunci la foarte puțini cititori, deși proiectul inițial era mult mai amplu și promitea o continuare care, din motive pe care autorul însuși le lasă parțial deschise, nu s-a mai concretizat.

Reeditarea de la Editura Universității „Al.I. Cuza" din Iași, 2015, readuce în atenție un text pe care Zub îl recitește fără regretul de a-l fi scris altfel: nu o marcă ideologică a epocii în care a fost gândit, ci o etapă asumată a unui exercițiu profesional continuu. Volumul reconstituie felul în care istoriografia românească s-a organizat, s-a instituționalizat și s-a confruntat cu marile dileme metodologice în perioada interbelică, urmărind figuri și direcții care au definit disciplina înainte ca ea să fie reconfigurată brutal de anii comunismului.

Rămâne un text datat, cum recunoaște și autorul, dar tocmai această distanță îi conferă valoare de document dublu: despre istoricii pe care îi analizează și despre condițiile în care istoria însăși putea fi scrisă la sfârșitul anilor '80.

Reper de lectură

Se potrivește celor interesați de istoria istoriografiei românești și de felul în care disciplina s-a format în perioada interbelică, dar și cititorilor curioși de circumstanțele tulburi în care a apărut prima ediție, în 1989.

Apărut într-un moment prea puţin fast pentru carte, spre finele regimului totalitar, mai exact, în partea secundă a anului 1989, volumul Istorie şi istorici în România interbelică abia dacă a intrat, se poate spune, în circuit public. Tirajul minimal, difuzarea precară, interesul fatalmente redus al publicului profesionist, ca şi al marelui public, erau factori care împiedicau o bună recepție. Vor fi existat şi alţii, mai subiectivi, din moment ce continuarea promisă, în cadrul unui proiect mai ambiţios, nu a mai putut avea loc între timp. Devenise oare caduc acel proiect odată cu intrarea în noua epocă? Nici activitatea autorului, nici evoluția istoriografiei după schimbarea de regim nu confirmă o asemenea supoziţie.
Sunt semne, dimpotrivă, că tabloul schiţat atunci, cu resursele disponibile, continuă să intereseze încă şi ar putea să mai ofere temei şi sugestii pentru alte iniţiative. Autorul însuşi se simte în câştig la o nouă lectură, fără să cedeze ispitei de a corija, complini, rescrie. E un text datat, fireşte, dar se poate vedea că datarea lui nu înseamnă marcă ideologică, nici concesii făcute politicului, într-un moment de mari tensiuni, ci continuarea unui exercițiu profesional în care autorul şi-a găsit adesea refugiul, dacă nu şi bucuria de a contribui la progresul unui domeniu aporetic prin însăşi natura lui şi susceptibil de renovație continuă.
Încheind această explicație introductivă, autorul se simte îndemnat să-şi exprime toată gratitudinea faţă de Editura „Junimea", de care îl leagă o veche şi profitabilă colaborare.
AL. Z.

ALEXANDRU ZUB

Alexandru Zub (n. 12 octombrie 1934, Vârfu Câmpului, România) este un istoric român, membru corespondent al Academiei Române din 10 septembrie 1991 și membru titular din 2004.
Deoarece a organizat în 1957 o manifestare studențească, considerată ilegală de către autorități, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, a fost condamnat la zece ani închisoare politică (din care a executat șase, ca deținut politic).