ISTORIE CULTURA CRITICA - CESARE SEGRE

CESARE SEGRE

Cesare Segre (4 aprilie 1928 – 16 martie 2014) a fost filolog, semiotician și critic literar italian de origine evreiască, director al Centrului de Cercetare „Texte și Tradiții Textuale” din cadrul Institutului de Studii Avansate din Pavia (IUSS).
Segre s-a născut în Verzuolo, provincia Cuneo. A locuit și a studiat la Torino, unde și-a luat licența în 1950, fiind elevul lui Benvenuto Terracini și al faimosului său unchi, Santorre Debenedetti. Profesor de filologie romanică din 1954, a predat la universitățile din Trieste și Pavia, unde în anii 1960 a ajuns titularul catedrei acestei discipline. Segre a fost și profesor invitat la University of Manchester, la Universitatea din Rio de Janeiro, la Harvard University, la Princeton University și la UC Berkeley.
A colaborat cu numeroase reviste și publicații academice, printre care: Studi di filologia italiana, Cultura neolatina, L'Approdo letterario; a fost și redactor al revistei Paragone; împreună cu Maria Corti, D'Arco Silvio Avalle și Dante Isella, a condus revista Strumenti critici; a fost codirector al revistei Medioevo romanzo (pe care a contribuit și să o întemeieze) și al colecției Critica e filologia, publicată la Feltrinelli. A editat, împreună cu Carlo Ossola, o antologie de poezie italiană publicată la Einaudi.
Segre a fost căsătorit cu Maria Luisa Meneghetti (n. 1950), de asemenea profesoară de filologie romanică, la Universitatea din Milano.
A fost președintele Asociației Internaționale de Studii Semiotice. Prin cercetările sale importante, Segre a contribuit la introducerea teoriilor formaliste și structuraliste în critica literară italiană. Din punct de vedere teoretic și metodologic, sunt esențiale studiile sale din acest domeniu, precum: I segni e la critica (Einaudi, Torino 1969); Semiotics and Literary Criticism (Walter De Gruyter, 1973); I metodi attuali della critica in Italia (Eri, Torino 1970), împreună cu Maria Corti; Le strutture e il tempo (Einaudi, Torino 1974); Structures and Time: Narration, Poetry, Models (University of Chicago Press, 1979); Avviamento all'analisi del testo letterario (Einaudi, Torino 1985); Introduction to the Analysis of the Literary Text (Indiana University Press, 1988).
Și altele: Lingua, stile e società (Milano: Feltrinelli, 1963); Fuori del mondo. I modelli nella follia e nelle immagini dell'aldilà (Torino: Einaudi, 1990); Notizie dalla crisi. Dove va la critica letteraria?, Einaudi, Torino 1993; Le varianti e la storia. Il Canzoniere di Francesco Petrarca, cu două intervenții de Giovanni Giudici și Alessandro Pancheri, Lezione Sapegno 1999, Bollati Boringhieri, Torino 1999; Ritorno alla critica, Einaudi, Torino 2001; Tempo di bilanci. La fine del Novecento, Einaudi, Torino 2005; I segni e la critica. Fra strutturalismo e semiologia. Con una nuova introduzione, Einaudi, Torino 2008 (reeditare actualizată, cu o nouă introducere); Dieci prove di fantasia, Einaudi, Torino 2010; Critica e critici (Torino: Einaudi, 2012); Opera critica (Milano: Mondadori, 2014).
În 1999 a publicat o autobiografie, Per curiosità. Una specie di autobiografia (Einaudi).
O bibliografie a scrierilor sale a fost publicată în 2009: Bibliografia degli scritti di Cesare Segre, îngrijită de Alberto Conte (Firenze: Sismel).