ISTORIA ROMANILOR EPOCA MODERNA SI CONTEMPORANA, MANUAL PENTRU CLASA A VIII-A - OCTAVIAN CRISTESCU, VASILE PASAILA, BOGDAN TEODORESCU, RALUCA TOMI

SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ÎN EPOCA MODERNA
Sfârsitul secolului al XVIII-lea aduce noi prefaceri în societatea românească, anunţând debutul unei noi epoci istoriee, cea modernă, care se sfârşeşte, apoteotic, cu 1 Decembrie 1918 - desăvârşirea unității naționale.
Este un timp bogat în realizări, perioadă de mari prefaceri în toate.
planurile societății, de la cel economic până la cel confesional și al mentalităților. Se semnează actul de naştere al statului român unitar şi independent, intrarea acestuia în marea familie europeană.
Contextul european în care evoluează națiunea română este în continuă mişcare. Apar noi state naționale, se intensifică lupta popoarelor asuprite pentru dobândirea independenței, secolul al XIX-lea fiind numit și ,,secolul naționalităților".
Ierarhia economică și politică a marilor puteri se modifică. Prima jumătate de secol este dominată în Europa de Rusia, Franţa şi Anglia, ca apoi locul acestora să fie luat de Germania.
În răsăritul continentului se reactivează problema orientală", însă într-un nou context: de creştere a puterii militare și politice a Imperiului tarist şi austriac și slăbiciune vizibilă a celui otoman. În rezolvarea problemei orientale" se vor amesteca Franţa şi Anglia, care se pronunţă - din interese economice, strategice în favoarea menținerii integrității Imperiului otoman.
- Situate la graniţa celor trei mari imperii europene, țările române au atras prin bogățiile şi poziția lor geografico-strategică atenția marilor puteri, care au încercat să le curprindă în sfera lor de influenţă. De remarcat că au fost obiectul ocupațiilor militare otomane, tariste, austriece, teritoriul lor devenind în această perioadă chiar teatru de operațiuni militare.
Statutul juridic internațional al ţărilor române s-a modificat în funcție de raportul dintre marile puteri. Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX-lea se remarcă creşterea influenței Rusiei în Principate, care este recunoscută oficial drept putere protectoare, alături de cea suzerană: Imperiul otoman. Din 1856, locul Imperiului rus va fi luat de garanția colectivă a celor șapte puteri europene, până la cucerirea independenței de stat a României în 1877-1878. Transilvania, Banatul, Partium (părțile ungurești), Bucovina sunt în epoca modernă provincii ale Imperiului austriac.