ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA VOL.1-4 - A.D. XENOPOL

O nouă ediție a Istoriei românilor din Dacia Traiană, sinteza prin care A. D. Xenopol a făcut ca această istorie să se integreze, către finele secolului XIX, în istoriografia universală, era demult necesară. Piesă importantă a patrimoniului nostru ştiinţific şi de cultură, ea nu putea lipsi dintr-un program riguros de restituție a marilor valori. Este motivul pentru care Editura Științifică şi Enciclopedică şi-a asumat sarcina, pe cît de onorantă pe atît de dificilă, de a reintroduce în circuitul activ al culturii amintita operă, avînd convingerea că ea reprezintă nu numai triumful unui mare istoric, dar și un moment al conștiinței naționale.
Căci dacă umanismul românesc se leagă de ceea ce s-a numit,,afirmația de neam", iar iluminismul şi romantismul de cristalizarea conștiinței naționale, sinteza lui Xenopol corespunde unei noi etape, aceea a împlinirii programului național. Cu atît mai mult ea se cuvenea a fi repusă în circulație, monumentul de cultură avînd şi o înaltă valoare morală.
Când, în 1893, A. D. Xenopol încheia al şaselea volum din Istoria românilor din Dacia Traiană, el se afla la capătul unui lung răstimp de muncă intensă, îndreptată în direcția sintezei. Munca lui didactică era astfel dublată cu succes de o muncă științifică și ea s-a bucurat de frumoase aprecieri. Primul volum, apărut în 1888 şi distins de Academia Română cu un important premiu, i-a adus și calitatea de membru corespondent al acesteia. Celelalte au ieşit de sub teasc într-o cadență anuală care i-a surprins pe cei nedeprinși cu travaliul sistematic. La urmă, sinteza însuma 3994 pagini, cu hărți, crochiuri și ilustrații, constituind o operă monumentală sub toate aspectele. Oraşul natal îl sărbători printr-un banchet, iar Academia l-a primit în rîndurile ei cu drepturi depline.
Unele critici la adresa sintezei au fost formulate cu ocazia prezentării ei la,,Marele premiu Năsturel". Gr. Tocilescu a exprimat atunci anumite rezerve, iar B. P. Hașdeu o declară scrisă,,à la vapeur". Totuși, opera era bine închegată, cu o structură logică și un fond evenimențial ce suscitau deopotrivă interesul.,,Liniamentele" sintezei erau puse, sensul devenirii noastre ca popor fixat cu o siguranță admirabilă.
Curînd, A. D. Xenopol scoase o ediție populară, cu îndreptări și adaosuri, dar fără aparat critic, desfăcînd fiecare volum în două, astfel că Istoria românilor din Dacia Traiană scoasă la ,,Frații Şaraga" în 12 volume (Iaşi, 1896, 3 109 p.) a putut să pătrundă pînă în ultimul cătun şi să constituie una din lecturile de bază ale epocii. Nu exagerăm deloc afirmînd că această operă a fost multă vreme un element formativ al conştiinţei civice şi că ea a contribuit într-o măsură importantă la crearea solidarității naționale.