"ISTORIA MUZICII UNIVERSALE NR 19"
- An apariție: 1970
- Limba: romana
- Nr. Pagini: 1
- Tip copertă: Necartonată (Paperback)
- Disponibilitate:Stoc epuizat
ZENO VANCEA
Zeno Octavian Vancea (n. 8 octombrie 1900, Bocșa, comitatul Caraș-Severin – d. 15 ianuarie 1990, București ) a fost un compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor român.
A studiat la Lugoj cu Ion Vidu și Iosif Willer, la Cluj cu Gheorghe Dima și Augustin Bena, apoi la Viena, la Neues Wiener Konservatorium (1921-1926, 1930-1931) cu Ernst Kanitz, cu care a studiat contrapunctul și compoziția. Ulterior, aderă la atonalismul și principiile promovate de cea de a doua școală vieneză (Arnold Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg), principii care se vor regăsi, selectiv, în creația sa, fără a renunța complet la tradițiile școlii românești. Cât a fost la Viena, a activat și ca dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Viena.
A predat contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Târgu Mureș (1935-1940 și 1945-1948) și la cel din Timișoara (1940-1945).
A fost apoi director general al învățământului artistic din București (1949-1950), profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București (1952-1968), secretar (1949-1953) apoi vicepreședinte (1953-1977) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei vicepreședinte a fost din 1968, apoi a lucrat la Revista Muzica (1953-1964) al cărei redactor șef a fost între 1957-1964.
Laureat al premiului "Gottfried von Herder" al Universității din Viena (1974).
Etichete: ISTORIA MUZICII UNIVERSALE NR 19, ZENO VANCEA