ISTORIA LITERATURII ROMANESTI - PETRE V. HANES

PETRE V. HANES

Petre V. Haneș (6 noiembrie 1879–17 aprilie 1966) a fost un istoric literar român.
Născut în Călărași, a avut ca părinți pe Vasile Haneș și pe soția acestuia, Maria (născută Leca). A urmat Liceul „Matei Basarab” din București, apoi Facultatea de Litere a Universității din București. Mai târziu, în 1920, a obținut doctoratul la aceeași instituție. După terminarea universității, Haneș a devenit profesor de limba română la trei școli din capitală: Matei Basarab, Liceul „Mihai Viteazul” și seminarul pedagogic. A ținut cursuri libere și la Facultatea de Litere. În cadrul sistemului de învățământ a fost inspector școlar și membru permanent al consiliului Ministerului Instrucțiunii Publice, în 1920 îndeplinind funcția de secretar general.
Prima publicație a lui Haneș a apărut în 1900 în Noua revistă română. Autor de studii de istorie literară, a publicat în Revista universitară (1900), Viața nouă, Convorbiri Literare, Preocupări literare (unde a fost director între 1936 și 1938), Biserica ortodoxă română și Limbă și literatură. În 1926 a întemeiat o societate a prietenilor istoriei literare. Spre sfârșitul vieții a fost activ în societatea de științe filologice. A publicat volume cuprinzând operele lui Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu, Mihail Kogălniceanu și Dinicu Golescu.
Haneș a fost un cercetător conștiincios și onest, care a acordat aceeași atenție diferitelor perioade ale literaturii române. Printre cărțile sale se numără Cântarea României, 1900; Alexandru Russo, 1901; Dezvoltarea limbii române în prima jumătate a sec. al XIX-lea, 1904; Studii de literatură română, 1910; Evangheliarul românesc din 1561 în conparațiune cu cel slavonesc, 1913; Un călător englez despre români, 1920; Scriitori basarabeni, 1920; Studii literare, 1925; Studii și cercetări, 1927; Istoria literară în călătorii, 1933; Genuri literare, 1934; Scriitori basarabeni. 1850-1940, 1942; și Vechile noastre cazanii: Coresi, Varlaam, Mânăstirea Dealu, 1943. A scris și o istorie generală a domeniului, Istoria literaturii românești; publicată în 1924, a apărut și în limba franceză în 1934.
A murit în 1966 la București și a fost înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din oraș.