INTRE VIATA SI TEATRU - IOAN MASSOFF

Name: INTRE VIATA SI TEATRU
SKU: 60499
Price: 3.99 RON
Availability: InStock
Author: IOAN MASSOFF

ISBN/COD:5753IPGALIN
Tip lectură: Memorii/Jurnal
Editura: MINERVA
An apariție: 1985
Limba: romana
Nr. Pagini: 394
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x3.0

Distribuie

3,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Acceptabila (+3,99lei)

Ce înseamnă?

Uzură vizibilă, bună de citit, mai puțin de pus pe raft ca piesă de colecție.

Ghid complet de evaluare

Buna (+3,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Ioan Massoff a trăit teatrul românesc dinăuntru, cu ochiul cronicarului și memoria celui care a văzut totul din culise.

Volumul adună amintiri, portrete și întâmplări legate de scena românească, așa cum le-a văzut și le-a notat un martor implicat direct în viața teatrală a epocii sale. Massoff nu scrie de la distanță, ci din interior, cu detalii care se pot găsi doar la cineva care a stat ani în preajma actorilor, regizorilor și dramaturgilor.

Apărută la Editura Minerva în 1985, ediția are 394 de pagini și coperta necartonată specifică tirajelor de atunci - un exemplar care poartă vizibil marca timpului, dar care rămâne o sursă de primă mână pentru cine se interesează de istoria teatrului românesc.

Reper de lectură

Potrivită pentru cei care iubesc teatrul și vor amintiri autentice, nu manuale seci de istorie literară.

LA „CATOLICI"
Tata avea o vorbă: „E bine ca omul să cunoască o limbă străină". Desigur că o vreme nu prea am înțeles însemnătatea acestui principiu de viață.
Intr-o zi de început de toamnă tata m-a anunțat: ,,Miine mergem la şcoală". Mama m-a îmbrăcat în haine noi, de la „Au bon goût" sau "Ruleta" (acestea erau dintre puținele magazine cu prețuri fixe, unde nu exista tocmeală). L-am întrebat pe tata: „Mergem la General Adrian"? Nu." "La maidanul dulapului"? (Acestea erau şcolile unde ştiam că merg copiii de pe strada noas,,Mergem la catolici", mi-a spus tata într-un tîrtră).
ziu.
- N-am umblat mult. Pe la începutul Căii Călărași ne-am oprit în fața unei clădiri care mi s-a părut mare şi care avea o curte în față. Casa era dominată deasupra intrării de o inscripție cu litere de bronz: „Lăsați copii să vină la mine". În curte am observat copii de o seamă cu mine şi chiar mai mari, care se tot învîrteau în jurul unui domn cu barbă, un preot după îmbrăcăminte care, păcănind dintr-un instrument curios, ai fi spus o jucărie - două bețișoare lustruite prinse de un tot şuiera numărînd: „eins-zwei! eins-zwei!"
Copiii se aflau desigur în recreație și înconjurau curtea in ritmul mașinuței manevrate de Herr Bruder. Tata a intrat, ţinîndu-mă de mînă, într-un birou aveam să aflu că era „cancelaria" - a vorbit ceva în nemţeşte cu un preot, un preot mult mai arătos decît cel din curte, dar care avea şi el pe birou o maşinuţă din aceea cu arc. Peste citeva minute, m-am trezit încolonat în...