INTERIOR - CONSTANTIN FANTANERU

CONSTANTIN FANTANERU

Constantin Fântâneru (1 ianuarie 1907–21 martie 1975) a fost poet, prozator și critic literar român.
Născut în Budișteni, județul Argeș, era fiul lui Costache Fântâneru și al Zoei (născută Cârstoiu), țărani. După ce a urmat școala primară în satul natal, între 1914 și 1919, a intrat la Colegiul Național „Sf. Sava” din București, pe care l-a absolvit în 1927. Printre colegii săi s-au numărat Alexandru Sahia, Eugène Ionesco și Dan Botta; împreună, grupul a publicat între 1926 și 1927 revista Ramuri fragede. Ulterior, Fântâneru a studiat filologia clasică la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, obținând licența în 1930. A redactat ziarul economic Prezentul, condus din 1935 de Virgil Madgearu. Din 1936 a fost secretar de redacție la Universul și redactor la Universul literar, unde a ținut între 1938 și 1941 rubrica de recenzii de cărți. În 1942 a suferit o criză nervoasă și a fost internat la București timp de șase ani. Din 1948 a dus o existență retrasă în satul natal. Cu sănătatea parțial refăcută, a predat latina, franceza, engleza, rusa și germana la Siliștea, Budișteni și Topoloveni între 1950 și 1968.
Fântâneru a făcut parte din grupul literar Criterion și a fost activ în cercul de studii clasice de pe lângă catedra de latină a Universității din București. Prima sa lucrare publicată a apărut în 1927 în Revista literară a Liceului „Sf. Sava”. Primul său roman, Interior, a apărut în 1932; a primit în același an premiul Societății Scriitorilor Români. Mircea Eliade l-a descris drept „lipsit de subiect” și „confuz”, iar George Călinescu l-a considerat „un jurnal líric, care analizează psihologia nesigură a «noii generații»”, scris cu „o anumită incoerență deliberată și o acceptare nepăsătoare a absurdului”.
Un studiu critic, Poezia lui Lucian Blaga şi gândirea mitică, a apărut în 1940; volumul de versuri Râsul morților de aur a apărut în același an. Cărți și o altă carte (1999) a cuprins opera sa publicată, precum și o selecție din scrierile rămase în manuscris. Colaborările sale au apărut în Cuvântul, Viața literară, Vremea, Convorbiri Literare și Revista Fundațiilor Regale. Printre alte scrieri rămase în manuscris se numără poeme în proză, traduceri adnotate și memorii. În 1932 a primit premiul Societății Scriitorilor Români. A murit la Ștefănești.