INDREPTAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC, MORFOLOGIC SI DE PUNCTUATIE AL LIMBII ROMANE - GH. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR

După lucrările temeinice publicate anterior, menționate aici în scurta bibliografie ataşată prezentei lucrări, prof. Gh. ConstantinescuDobridor, fostul nostru asistent şi lector universitar din anii '70, colaborator la „Dicționarul de sinonime" (din 1972) şi la recentul ,,Dicționar de arhaisme şi regionalisme", ne oferă acum un îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic şi de punctuație, care vine să completeze bibliografia apărută până astăzi în acest domeniu. Este o lucrare practică de cultivare a limbii prin cunoaştere şi bună aplicare a normelor ortografice, ortoepice, gramaticale şi de punctuație, oferite de studiul introductiv şi de dicționarul atât de bogat şi bine sistematizat din paginile cărții.
Spre deosebire de alte lucrări de acest fel, partea I, de prezentare amănunțită a normelor pe un spațiu întins, conține numeroase observații noi şi excepții de la reguli, pentru a nu lăsa în dubiu pe cititor asupra unor forme diferite în raport cu norma generală (a se vedea capitolele despre locuțiuni sau scrierea cu minuscule - probleme puțin tratate în lucrările de dinaintea acesteia).
Frecvent este marcată, în paranteză, opreliştea folosirii unor forme aberante. Astfel, la aduce, citim după forma de imperativ ádu (nu: ádo, ádă), deşi în graiul obstesc se recurge destul de des la forma ádǎ; la cuvântul branşá avem indicația: (nu: -şea). Se insistă îndelung asupra aspectelor morfologice ale substantivelor (mai ales feminine, care cu precădere necesită asemenea evidențieri), ale adjectivelor şi ale verbelor româneşti (de care s-a ocupat, în trecut, romanistul suedez Alf Lombard, în lucrarea sa impresionantă, unică în felul ei: Le verbe roumain, 2 vol., 1230 pag., Lund, Suedia, 1954-1955). Mai puţine ne spune autorul despre ortografia, ortoepia şi formele gramaticale ale (accentuate şi neaccentuate), probabil pronumelui personal considerând că ele constituie în toate gramaticile şi manualele şcolare un capitol bogat, inclusiv sub aspect stilistic.
Atenţie sporită acordă autorul numeroaselor neologisme care au modernizat şi continuă să îmbogățească limba română. La cele terminate în -ie sau -iune, se indică pronunţarea şi scrierea în hiat (-i-e; -i-u-ne), chiar la unele rarități din limba română standard de azi 5