INDREPTAR LA SPOVEDANIE - VALERIU GAFENCU

VALERIU GAFENCU

Valeriu Gafencu (n. 24 ianuarie 1921, Sîngerei, România – d. 18 februarie 1952, Târgu Ocna, România) a fost un legionar român, refugiat împreună cu familia din Basarabia ocupată de sovietici, care a îndeplinit funcția de conducător al organizației legionare Frățiile de Cruce din orașul Iași și regiunea Basarabiei, în perioada 1940–1941.
În ianuarie 1941, în postura de student al Facultății de Drept din Iași și în contextul Rebeliunii legionare din aceeași lună, a comunicat elevilor unor licee din Iași ca aceștia să nu se prezinte la cursuri în scop de nesupunere față de regimul lui Ion Antonescu. După înăbușirea rebeliunii a fost arestat și condamnat în mai 1941 la o pedeapsă de 3 luni și o zi închisoare corecțională pentru „instigare publică”. După eliberare și-a reluat activitatea de propagandă legionară, fiind rearestat în toamna anului 1941 și condamnat într-un lot de alți complici în decembrie același an, de către un tribunal militar, la o pedeapsă de 25 ani muncă silnică pentru „Crima de Constituire de Asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în Stat”. A fost închis la Penitenciarul Aiud, timp în care a trăit o criză mistică și s-a dedicat pentru ortodoxie; a fost transferat în 1946 de regimul comunist la Pitești, reducându-se cu această ocazie pedeapsa cu 6 ani. Însă, pe fondul tuberculozei, in­su­ficienței cardiace și apendicitei a fost transferat în 1950 la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, unde în urma agravării sănătății a decedat doi ani mai târziu.
După căderea regimului comunist în România persoana lui a făcut obiectul unor discuții privind o eventuală canonizare de către Biserica Ortodoxă Română (BOR), pe fondul unor lucrări memorialistice ale lui Nicolae Steinhardt și Ioan Ianolide, fenomenului „Sfinții închisorilor” care lua amploare în Europa postcomunistă și al „martirajului competitiv”, competiția postcomunistă dintre victimele Holocaustului și ale Gulagului. Promotorii au scos în evidență o presupusă salvare a pastorului Richard Wurmbrand la Târgu Ocna cu tratamentul propriu al lui Gafencu cu streptomicină, în dauna propriei vieți. Deși acțiunea în sine nu a putut fi dovedită de aceștia, unde conform discuțiilor cu alți deținuți Gafencu încă colporta ideile antisemite și era dedicat Mișcării Legionare, efigia lui a început să fie folosită abuziv în anii 2000 de grupări neolegionare și ortodoxiste drept paravan și obiect de cult cu scop de legitimare împotriva acuzațiilor de antisemitism și extremism aduse extremei drepte, în direcția reabilitarării mișcării și căutării expresiei în lumea contemporană.
Ca parte a acestui cult a fost și numirea lui Valeriu Gafencu ca cetățean de onoare al orașului Târgu Ocna în 2009, unde potrivit unui autor, logica simbolică care stă în spate ține că regimul comunist – care l-a ținut închis, dar nu și condamnat – să fie dovedit criminal iar comunitatea să își ceară scuze pentru o presupusă nedreptate. Astfel se urmărește eroizarea imaginii legionarului și o monopolizare subtilă a continuatorilor Mișcării Legionare asupra rezistenței anticomuniste din România, nejustificată de realitate. Numirea a fost contracarată fără succes de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în 2013, iar cultul în ansamblu sporit ca urmare a publicității și a intervenției pozitive a lui Radu Preda din 2014, în calitate de director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. În ultimii ani au fost dedicate cărți și reviste, precum și un timbru al Republicii Moldova cu chipul acestuia și un bust în Chișinău.
În prezent, există curentele de opinie conform cărora acțiunea Institutului „Elie Wiesel” ar fi fost lăudabilă dacă Gafencu ar fi luat direct parte la Holocaustul din România, fie ca legionar, fie ca oficial militar al dictaturii lui Ion Antonescu, precum și faptul că Gafencu este într-adevăr un model de comportament creștin și fiind demn de sanctificare, dar cu condiția ca suporterii acțiunii să dovedească (Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat) faptul că victima regăsise adevăratul creștinism și renunțase la legionarism înaintea morții.
În ultimii ani BOR a luat distanță de propunere, însă anumite grupări de extremă dreaptă, inclusiv cele care se află sub paravanul anticomunismului și asocierii foștilor deținuți politici, fac presiuni.