Cartea "IN LUMEA CANTULUI" scrisa de HECTOR BERLIOZ

Name: IN LUMEA CANTULUI
SKU: 105130
Price: 2.99 RON
Availability: InStock
Author: HECTOR BERLIOZ

ISBN/COD:46IPSIBIN
Domeniu: Muzică clasică/Compoziție
Tip lectură: Eseu/Publicistică
Editura: MUZICALA
An apariție: 1982
Limba: romana
Nr. Pagini: 237
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:14.0 x20.0 x1.0

Distribuie

2,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+2,99lei)

Berlioz nu compunea doar simfonii, ci și fraze care mușcă.

Cunoscut mai ales ca autor al Simfoniei fantastice, Hector Berlioz a fost în egală măsură un condei ascuțit, un critic muzical care nu ocolea ironia și nici judecățile tranșante despre lumea cântului și a interpreților vremii sale. Acest volum adună o parte din scrierile lui de acest fel, oferind cititorului român accesul la vocea unui compozitor care privea muzica din interior, cu pasiune, dar și cu exigență.

Apărută la Editura Muzicală în 1982, ediția face parte din efortul constant al colecțiilor de specialitate din perioada respectivă de a pune la dispoziția publicului românesc texte fundamentale despre artă și muzică, greu de găsit altfel în traducere. Cele 237 de pagini, în format necartonat, păstrează stilul direct și personal al lui Berlioz, mai aproape de eseu decât de tratat academic.

Este un exemplar de anticariat, cu semnele fireşti ale vârstei, dar complet și lizibil.

Reper de lectură

Se potrivește celor care studiază sau predau muzica, dar și oricui vrea să audă vocea unui mare compozitor vorbind despre meseria lui fără menajamente.

HECTOR BERLIOZ

Louis Hector Berlioz (n. 11 decembrie 1803, La Côte-Saint-André, Isère, Franța – d. 8 martie 1869, Paris, Franța) a fost un compozitor, scriitor și critic francez.
A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).
Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.
Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu genuri noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.