I.L. CARAGIALE INTERPRETAT - ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA, G. CALINESCU SI ALTII

ISBN/COD:40585CPCSIL
Tip lectură: Eseu/Publicistică
Editura: EMINESCU
An apariție: 1974
Limba: romana
Nr. Pagini: 294
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x1.0

Distribuie

4,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+4,99lei)

Un Caragiale privit prin ochii altora, poate la fel de interesant ca opera însăși.

Volumul adună texte critice despre I.L. Caragiale semnate de nume grele ale exegezei literare românești, printre care Zoe Dumitrescu-Bușulenga și G. Călinescu. Nu e o antologie de proză a lui Caragiale, ci o culegere de perspective despre el - felul în care a fost citit, interpretat și așezat în canonul literaturii noastre de-a lungul timpului.

Apărut la editura Eminescu în 1974, într-o perioadă în care exegeza caragialiană era la ea acasă, tomul are 294 de pagini și o legătură broșată, tipică edițiilor de studii din acei ani. E genul de carte care se citește cu creionul în mână, revenind mereu la textele autorului comentat.

Reper de lectură

Se potrivește celor care au trecut deja prin proza și teatrul lui Caragiale și vor acum să vadă cum l-au citit criticii generației lor. Un volum bun și pentru studenți la litere sau pentru orice pasionat de istoria criticii literare românești.

ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA

Zoe Dumitrescu-Bușulenga (n. 20 august 1920, București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) a fost o personalitate a culturii și politicii din România, fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist, și a Mariei Apostol, filolog. A fost activă în perioada 1947-1989 în calitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician membru al Partidului Comunist Român (PCR) din anul 1966, al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974), și deputat în Marea Adunare Națională de două ori (1975 - 1980 și 1980 - 1985). A fost, de asemenea, vicepreședintă a Academiei Române și membră a unor importante instituții culturale europene, considerată una dintre cele mai mari eminescologi ale țării. A fost profesor universitar de literatură universală și comparată și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”. Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de „Maica Benedicta”. A fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii Putna.