IDIOTUL - F.M. DOSTOIEVSKI

Romanul Idiotul", scris în anii 1867-1868 se numără printre operele cele mai remarcabile ale lui F. M. Dostoievski, opere care au dobîndit un renume mondial. Multe din personajele şi episoadele romanului sînt de-a dreptul uimitoare prin pregnanța lor, prin forţa şi profunzimea lor psihologică. Pe de altă parte însă în romanul,,Idiotul" ies la iveală, în mai mare măsură poate decît în alte scrieri ale lui Dostoievski, contradicţiile din concepția despre viață a marelui scriitor rus, ciocnirea în opera sa a aspirațiilor nobile, izvorîte din dragostea de oameni, şi concepţiile false, reacţionare, ostile gîndirii revoluționare. Nu numai o seamă de probleme ideologice atinse în „Idiotul", dar şi unele particularități pur artistice ale acestui roman sînt străine literaturii înaintate din epoca noastră şi cititorului contemporan. Pentru a aprecia cît mai just acest roman; pentru a-i înțelege laturile bune ca şi pe cele slabe, se cuvine ca cititorul să-şi reprezinte clar principalele jaloane ale drumului pe care scriitorul l-a străbătut în viață, evoluția sa ideologică, precum şi locul pe care-l deține Dostoievski printre scriitorii şcolii realiste din cea de-a doua jumătate a veacului trecut.
F. M. Dostoievski s-a născut la Moscova, la 30 octombrie (11 noiembrie după stil nou) 1821, în familia unui medic. După absolvirea şcolii de ingineri de la Petersburg, in 1843, Dostoievski se consacră exclusiv activității literare. In mai 1845, face cunoştinţă cu N. A. Nekrasov şi V. G.
Bielinski care salutaseră plini de entuziasm apariția primei nuvele a tînărului scriitor,,Oameni sărmani". In această nuvelă, continuind tradițiile şcolii gogoliene a realismului critic, Dostoievski a zugrăvit cu dragoste pe truditorii umili de la oraşe, oameni mărunţi", dezvăluindu-le frumusețea sufletească şi superioritatea morală față de cei aparţinînd sferelor privilegiate ale nobilimii latifundiare.