Cartea "HYPERION MOARTEA LUI EMPEDOCLE VOL.1" scrisa de FRIEDRICH HOLDERLIN

Name: HYPERION MOARTEA LUI EMPEDOCLE VOL.1
SKU: 95379
Author: FRIEDRICH HOLDERLIN

ISBN/COD:5239IPBACHY
Editura: MINERVA
An apariție: 1977
Colecția: BPT
Limba: romana
Nr. Pagini: 278
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:12.0 x16.0 x1.0

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Aceasta carte "HYPERION MOARTEA LUI EMPEDOCLE VOL.1" scrisa de autorul(i) FRIEDRICH HOLDERLIN a fost publicata de editura MINERVA in anul 1977. Cartea este scrisa in limba romana si are 278 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 12.0 cm x 16.0 cm x 1.0 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

FRIEDRICH HOLDERLIN

Friedrich Hölderlin (pronunție germană: /ˈfʁiːdʁɪç ˈhœldɐliːn/; n. 20 martie 1770, Lauffen am Neckar, Baden-Württemberg, Germania – d. 7 iunie 1843, Tübingen, Baden-Württemberg, Germania) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanți ai romantismului în literatura europeană. După Goethe și Schiller este considerat cel mai mare elegiac al literaturii germane și împărțea cu ei admirația sa pentru Grecia antică idealizată.
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică.
De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică, în contrateză cu patria sa proprie Germania, disprețuind Pietismul dezgustător al vremii din Swabia sa natală, fiind un suporter și admirator al Revoluției franceze. Hyperion fiind personajul spiritual căruia Hölderlin îi insuflă propriul său suflet și propria voce, lăsând-l pe Hyperion să-i exprime gândurile și sentimentele sale, într-un spațiu elegic, într-un dialog permanent cu prietenul său imaginar Bellarmin, Grecia antică fiind "singurul loc adecvat caracterului elegiac al lui Hyperion" (cap. 2, Prefață).
Ce a rămas din viața lui este că în liceu a fost coleg de camera cu Hegel și Schelling și împreună au plantat copacul libertății; apoi a fost meditator, a fost în Franța iar iubirea sa a fost o fată de 13 ani, iar la 40 de ani a "înnebunit" fiind găzduit într-un turn la o familie oarecare {suferind probabil de manie depresiva} + fiind foarte calm + încetând să scrie și decât uneori scriind câte un poem pe care îl semna: Cu supușenie, Scardanelli. E antonimul lui Goethe, aducătorul mântuirii lirice prin poezia Brot und Wein. [11}