HISTOIRE D' UNE MAISON - JEAN CAYROL

JEAN CAYROL

Jean Cayrol (6 iunie 1911 – 10 februarie 2005) a fost un poet, editor și membru al Académiei Goncourt din Franța, născut la Bordeaux. Este poate cel mai bine cunoscut pentru textul povestirii din documentarul lui Alain Resnais din 1956, Noapte și ceață. A avut o contribuție importantă la publicația franceză subversivă și filosofică Tel Quel.
În 1941, în timpul ocupației naziste a Franței, Cayrol s-a alăturat Rezistenței franceze, dar a fost ulterior trădat, arestat și trimis în 1943 în lagărul de concentrare de la Gusen. A fost unul dintre cei mai tineri deținuți francezi din acel lagăr și, din acest motiv, a fost pus să facă unele dintre cele mai grele munci, printre care construcția de drumuri și căi ferate. Când Cayrol a vrut să moară refuzând orice hrană, viața i-a fost salvată de Johann Gruber, „Sfântul de la Gusen”. Gruber i-a dat puțină „supă Gruber” în spălătorul barăcii nr. 20 și a intervenit pentru ca Cayrol să fie mutat la o muncă mai ușoară. După aceea, Cayrol a lucrat la controlul final al fabricii Steyr-Daimler-Puch din KL Gusen I (comanda „Georgenmuehle”), unde a putut să scrie literatură în pauze.
Între februarie 1944 și aprilie 1945, Cayrol a scris un volum mare de poezie la Gusen I. Una dintre poeziile din această perioadă este textul pentru „Chant d'Espoir”, pus pe muzică în 1944 de un alt deținut de la Gusen I, Remy Gillis. Alerte aux ombres 1944–1945, o culegere a textelor lui Cayrol de la Gusen, a fost publicată în 1997.
Figura lui Lazăr apare de numeroase ori în opera lui Cayrol. Scăpat el însuși de la moarte, Cayrol a fost fascinat și inspirat de povestea lui Lazăr, care murise și pe care Iisus l-a readus la viață.
Cayrol a întemeiat și a condus timp de zece ani (1956–1966) revista Ecrire, publicată de Éditions du Seuil, care îl angajase în 1949 drept consilier editorial.
S-a retras la Bordeaux, unde a murit la vârsta de 93 de ani.