GRAMATICA LATINA PENTRU LICEE SI GIMNAZII - RADU I. SBIERA

RADU I. SBIERA

Radu I. Sbiera (17 decembrie 1876–6 aprilie 1946) a fost un lingvist și om politic român, născut în Austro-Ungaria.
Născut la Cernăuți, în Ducatul Bucovinei, era fiul lui Ion G. Sbiera. După ce a urmat gimnaziul de stat și școala normală din orașul natal, a studiat între 1894 și 1898 la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cernăuți. A obținut o licență în latină, greacă și română, cu specializare în filologie clasică și filosofie. A fost membru fondator al Societății Academice Junimea. Teza sa de doctorat din 1903 a avut ca temă gramatica romanică. Până în 1919 a predat latina și greaca la școala normală și la un liceu de stat din Cernăuți.
Sbiera a aderat la Partidul Național Român în 1905. În octombrie 1918 a intrat în Consiliul Național Român, precum și în comitetul său executiv. În noiembrie a fost secretarul congresului care a votat unirea Bucovinei cu România și a făcut parte din delegația care a prezentat rezoluția regelui Ferdinand I. Din decembrie 1918 până în aprilie 1919 a fost ministru al educației în guvernul provincial ales de consiliu. Între 1919 și 1940 a predat la catedra de filologie indo-europeană a Universității din Cernăuți, iar în 1922–1923 a fost decan. Din 1940 a predat la catedra de limba și literatura latină a Universității din București.
Sbiera a fost deputat în Adunarea Deputaților, iar în 1926–1927 a fost primar al Cernăuților. A scris despre filologia română și clasică, despre istoria învățământului și a culturii din Bucovina. Poet și ziarist, colaborările sale au apărut în reviste literare și publicații de specialitate: Apărarea națională, Convorbiri Literare, Codrul Cosminului, Deșteptarea, Gazeta Bucovinei, Familia, Junimea literară, Patria și Revista filologică. Între 1921 și 1924 a condus Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. A murit la Caracal.