GIARDINIERI, POVESTIRI VECHI SI NOUA - RADU PARPAUTA

Name: GIARDINIERI, POVESTIRI VECHI SI NOUA
SKU: 180750
Price: 26.99 RON
Availability: InStock
Author: RADU PARPAUTA
ISBN: 9786065401006

ISBN/COD:978-606-540-100-6
Tip lectură: Nuvelă/Povestiri
Editura: ALFA
An apariție: 2012
Limba: romana
Nr. Pagini: 208
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.0

Distribuie

26,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (26,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Trei bărbați în combinezoane albastre, un tomberon de plastic și o stradă din Florența pe care se scurge, fără grabă, istoria unui neam de moldoveni.

Radu Pârpauță construiește aceste povestiri din materialul cel mai la îndemână și mai greu de prins pe hârtie: vorba omului simplu, pusă în mișcare de mersul agale al unor grădinari români pe via Giambologna. Nea Vasile, moldovean din Murgenii Vasluiului, depănă povestea bunelului cu caii roibi și a rusoaicei cu mâna tăiată de la cot, într-un du-te-vino între Italia de azi și un sat românesc surprins de front. E o proză care ascultă mai mult decât povestește, care lasă accentul, pauzele și expresiile țărănești să facă toată munca.

Volumul, apărut la Editura Alfa în 2012, adună povestiri vechi și noi într-o singură carte de 208 pagini, ținând laolaltă generații și geografii diferite - satul de altădată și emigrația de acum, frontul din Moldova și căldura toridă a Toscanei. Exemplarul din anticariat păstrează coperta broșată originală și, cu ea, tot farmecul unei cărți scrise pentru a fi citită cu voce tare, nu doar parcursă în tăcere.

Reper de lectură

O recomandare pentru cei cărora le plac povestirile cu iz oral, apropiate de graiul din Moldova, și pentru cei interesați de firele mai puțin spuse ale emigrației românești.

Firenze. Via Giambologna - o stradă liniştită şi umbroasă, cu ville cochete, multicolore. Dinspre capătul în pantă al străzii vin trei bărbați în pas agale: doi au cam cincizeci de ani, al treilea nici treizeci. Toți sînt îmbrăcați în nişte combinezoane albastre, iar pe spatele lor scrie mare, cu litere albe: GIARDINIERI. Cel tînăr împinge alene pe mijlocul străzii un tomberon mobil de plastic: mic, alb-albastru, cu tot felul de roţi şi rotițe - parcă e de jucărie.
Din urmă înoată prin aerul torid ceilalți doi, care discută tot aşa, în ritmul lui,,ho, că nu dau năvală tătarii!" Sînt români. Nea Vasile, un moldovean din Murgenii Vasluiului, îşi continuă povestea: Şi tataia îmi zicea de bunelu', că avea o pereche de cai roibi: mari, frumoşi. Tare se mai făloşe cu ei! Şi cînd o venit ruşii, ştii, cînd s-o rupt frontu', intră o rusoaică în ogradă la noi şi se duce drept în grajd, la cai. Scoate afară caii şi dă să plece cu ei. Da'
bunelu' îi iese înainte cu furca:,,Niet! Niet!" face bunelu'. Rusoaica era pe cal, cu un căciuloi de ceala buhos în cap, şi ţine frîul cu mîna dreaptă, că stînga o ave tăiată mai sus de cot. Atunci ea lasă frâul din mînă şi scoate pistolul de la brîu: poc! poc! trage de cîteva ore în aer.
Şi-l împinge pe bunelu' cu calul. Tataia, avea vro cinşpe ani peatunci, sare la bunelu' şi-l trage înapoi:,,Eşti nebun, tataie, vrei că tempuşte?!" Pe urmă o venit şi comandantul lor:,,Lena, Lena" striga la ea şi-i ordona nu ştiu ce. Rusoica s-o-ntors şi-o plecat, da' tot o luat caii lu' bunelu'. Şi zicea lumea prin sat că ea era nervoasă, fiindcă îi omorîse nemţii pe omu' cu care se iubea ea...