GHEORGHE LOVENDAL, ALBUM - ION POTOPIN

ARGUMENTUM
Opera artistului Gheorghe Løvendal s-a impus atenției mele cu vreo două decenii în urmă, cînd i-am contemplat pentru prima dată polifonia interpretativă, diversitatea tipologică și cursivitatea desenului cu linii cînd aspre, contorsionate, cînd dulci, inefabile, tablourile sale fiind îmbăiate într-un cromatism de mare și neprihănită poezie. Erau ipostazele unei personalități de o exuberanță wagneriană de care am rămas surprins ca în fața unui areopag al părinților, convocat pentru nu știu ce poruncă de taină, căci aşa mi s-au părut atunci portretele de țărani bucovineni înveșmîntați în demnitate, fiecare din ei privind în jur cu mîndrie şi gravitate imperturbabilă, ca la un act de geneză. Și am înțeles că pictorul a ajuns foarte departe, pînă acolo unde atît de puțini pot ajunge: la ființa primordială a poporului român.
Acolo unde au loc marile procese existențiale, se pregătesc tiparele şi se distilează esenţele! Pe parcursul cercetărilor pe care le-am întreprins mi-am dat seama că fiecare tablou are povestea sa mirabilă integrată într-o altă poveste mai concludentă, istoria poporului român pe care pictorul a surprins-o în eposul vital ce ne legitimează existenţa. Căci ce altceva sînt tablourile løvendaliene dacă nu mărturii asupra existenţei noastre pluriseculare (poate chiar mai mult decît mărturii), fiecare din aceste magnifice chipuri de bărbaţi şi de femei, oameni ai pămîntului prin care ne vorbeşte pămîntul oamenilor, sau chipuri de fete în cumpăna vieții și a destinului şi chipuri de bătrîne pe fața cărora nu ştii dacă vremea şi-a pus pecețile devastatoare, sau ele au trecut prin vreme şi nu i s-au supus?
Ce pot să fie aceste tablouri altceva decît prezențe edificatoare, martori cu care ne putem prezenta în fața oricărui tribunal al lumii cu certitudinea că ei vor spune adevărul? Cu' asemenea martori, istoria unui popor care are nevoie de adevărul integral, atunci cînd acest adevăr i se contestă, poate sta cu fruntea sus în fața veacurilor! Toți cei care au scris despre opera lui Gheorghe Løvendal şi au pătruns mai mult sau mai puțin în misteriosul laborator al creativității sale au înţeles acest adevăr esenţial şi în fraza lor s-a instalat certitudinea, dincolo de retorica de circumstanță.