GAZETA MATEMATICA NR.8/1976, NR.12/1977 (2 REVISTE) - MARCEL TENA

Acum 200 de ani s-a născut, la Braunschweig, marele matematician, fizician şi astronom german Carl Friedrich Gauss (1777-1855), căruia admiraţia contemporanilor săi i-a atras supranumele de,,Principe al matematicienilor" (Princeps mathematicorum).
1 A studiat la Collegium Carolinum devenit mai tirziu Şcoala tehnică superioară din Braunschweig. Grație perspicacității profesorului de matematică, care-şi dăduse seama de înclinaţiile matematice excepționale ale elevului său, este prezentat dueelui Ferdinand de Braunschweig. Inaltul sprijin al acestuia li asigură posibilitatea de a studia la Universitatea din Göttingen, in regatul vecin al Hanovrei. Aici a avut ca profesori pe matematicienii Pfaff şi Kaestner, dar s-a format mai ales prin lectura operelor clasicilor matematicii ca Euler, Lagrange şi Laplace.
Îşi susţine totuşi teza de doctorat la Universitatea din Helmstedt, pe teritoriul ducatului, din motive de patriotism local. De atunci s-a remarcat in mod deosebit prin contribuții în domeniul algebrei. La Universitatea din Göttingen a legat relații de prietenie cu transilvăneanul Fărcas Bolyai, tatăl matematicianului Johannes Bolyai, descoperitorul de mai tirziu al geometriei neeuclidiene.
După terminarea studiilor, avind sprijinul constant al ducelui Ferdinand, care-i acordă o pensie în calitate de savant particular, işi continuă cercetările profunde de aritmetică şi de teoria numerelor. Acestea ii aduc în curind o faimă universală. Lucrarea sa,,Disquisitiones arithmeticae" (1801) pune bazele mişcării de axiomatizare a matematicii căreia i se vor dedica elevii şi continuatorii săi.
Moartea în bătălia de la Jena a ducelui de Braunschweig, protectorul său, il obligă să-şi aleagă o nouă îndeletnicire. Gauss devine in 1809 director al Observatorului astronomic din Göttingen, in regatul Hanovrei iar din 1829 este şi profesor la Universitate. De activitatea ca astronom şi geodez (el a măsurat între anii 1821-1825 diferența de latitudine dintre Göttingen şi Altona) se leagă interesul său pentru mecanica cerească. În urma descoperirii, cu începere din 1801, a micilor planete Ceres, Pallas, Junona, Gauss a scris lucrarea: ,, Theoria motus corporum coelestium in sectionibus conicis Solem ambientium"
(1809), in care dă o metodă de determinare a traiectoriei eliptice a unei planete atunci cînd i se cunosc pozițiile la trei momente succesive. Metoda sa a redevenit de mare actualitate pentru observațiile asupra sateliților artificiali ai Terrei. Gauss a adus contribuții importante la fondarea teoriei funcțiilor hipergeometrice (1801) dar mai ales este cunoscut ca unul dintre creatorii geometriei diferențiale şi ai geodeziei moderne. În lucrarea:,,Disquisitiones generales circa superficias curvas" (1827) - Cercetări generale asupra suprafețelor curbe- a dat clementele de bază ale teoriei suprafețelor şi a definit curbura totală a unei suprafeţe într-un punct. A enunțat acea,,theorema egregium" (teorema aleasă), după care curbura totală nu se schimbă prin deformarea fără întindere a suprafeţei. Tot a Gauss re leagă și concepţia modernă asupra geometriei ca studiul invarianților unui grup infinit de transformări.
Probabil că în preocupările de predare a matematicii şi au originea cercetările lui Gauss asupra reprezentării geometrice concrete, intuitive, a numerelor imaginare (1831), de care elevii iau astăzi cunoştinţă pe băncile şcolii. El a contribuit astfel în mod substanțial la lărgirea cimpului de investigații al analizei matematice.
Mecanica rațională datorează lui Gauss enunțarea,,principiului minimei constringeri"
pentru caracterizarea mişcării oricărui sistem material supus unor forțe date şi unor condiții de legătură.
Gauss este celebru şi pentru importante cercetări de magnetism terestru, de electromagnetism şi de optică. Împreună cu Wilhelm Weber (1804-1891) a Intreprins cercetări asupra inducției magnetice. Ei au realizat primul telegraf eu electro-magnet. Astăzi unitatea de inducție magnetică poartă numele de,,gauss" si o statuie din oraşul Göttingen imortalizează pentru posteritate colaborarea celor doi savanţi.