GAZETA MATEMATICA 1981 NR. 5, 9, 12 (3 REVISTE) - MARCEL TENA

Profesorul universitar dr. Gheorghe Bratu, promotorul învăţămîntului superior matematic in Transilvania şi fondatorul Observatorului Astronomic al Universității din Cluj, s-a născut la Bucureşti în 25 februarie 1881, avind părinţii originari din Braşov. Studiile le-a făcut la Iaşi şi a fost timp de 22 ani profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj. pe care a urmat-o in refugiul său la Timişoara. A fost voluntar pe frontul din Mnldova in primul război mondial, voluntar răspunzind plin de înflăcărare la apelul ţării de a contribui la crearea şcolii româneşti de matemtică la Cluj; voluntar cu dăruirea tuturor puterilor sale pînă la moarte, la înfiinţarea Observatorului Astronomic al Universităţii Clujene.
Studiile secundare le-a făcut la liceul Internat. Rămas orfan de ambii părinţi, a fost crescut de către profesorul V. Burlă directorul liceului, iar licenţa in matematici o ia la Universitatea din Iaşi. Probabil că profesorului de astronomie Neculai Culianu (1832-1915) i se datorează orientarea spre ştiinţa Cerului a tînărului său student G. Bratu.
Profesor secundar la Iaşi şi Botoşani, obţine.o bursă,,V. Adamachi" in 1908 şi se îndreaptă spre Paris pentru a studia astronomia. Aici îşi ia din nou licenţa în matematică și devine astronom stagiar timp de 3 ani la Observatorul Astronomic din Paris (1909-1912) unde sub conducerea lui J. Baillaud s-a format ca astronom-astrometrist cu orientare spre astronomia fundamentală, preocupată de problema cataloagelor stelare.
Profesor de curs superior la liceul din Botoşani, nu dispune de mijloace pentru a-şi continua frumoasa activitate de astronom, dar în 1914 este în măsură să-și susțină teza de doctorat la Sorbona, sub conducerea lui Paul Appell, intitulată,,Asupra echilibrului firelor supuse forfelor interioare şi mai ales de repulsie invers proporționale cu cuburile distanțelor sau cu o putere impară", cuprinzînd studiul unor ecuații integrale nelineare cu totul speciale.
După susținerea tezei, devine asistent la Observatorul din Iaşi (1914-1918), dar timp de 2 ani (1916-1918) participă ca voluntar la război într-o unitate de aerostaţie sub comanda It.
Octav Onicescu. In 1918 devine conferențiar de analiză la Universitatea din Iaşi. În 1919, la propunerea lui G. Tijeica, este numit împreună cu Aurel Angelescu la Cluj, ei fiind primii profesori ai secției de matematică a Universității Daciei superioare. A fost profesor de calcul infinitezimal suplinind și catedra de astronomie pînă în 1931, cu excepţia anilor 1922 1928 cind a trecut titular la aceasta din urmă.
Din anul 1920, cind Senatul universitar a aprobat infiintarea catedrei de Astronomie şi a institutului ei, Observatorul Astronomic din Cluj, a fost directorul lui plnă la moarte (cu excepţia anilor 1922-1928 cind această funcţie a fost ținută de academicianul prof. Gheorghe Demetrescu din Bucureşti).
Activităților de profesor și astronom şi-a dedicat toată viaţa.
Opera profesorului G. Bratu se compune din 4 părţi lucrări de analiză matematică; lucrări de astronomie; înfiinţarea şi înzestrarea Observatorului Astronomic din Cluj: - cărți pentru învăţămîntul mediu şi superior.


Profesorul universitar dr. Gheorghe Bratu, promotorul învăţămîntului superior matematic in Transilvania şi fondatorul Observatorului Astronomic al Universității din Cluj, s-a născut la Bucureşti în 25 februarie 1881, avind părinţii originari din Braşov. Studiile le-a făcut la Iaşi şi a fost timp de 22 ani profesor la Facultatea de Științe a Universităţii din Cluj. pe care a urmat-o in refugiul său la Timişoara. A fost voluntar pe frontul din Mnldova in primul război mondial, voluntar răspunzînd plin de înflăcărare la apelul țării de a contribui la crearea şcolii româneşti de matemtică la Cluj; voluntar cu dăruirea tuturor puterilor sale pînă la moarte, la înfiinţarea Observatorului Astronomic al Universităţii clujene.
Studiile secundare le-a făcut la liceul Internat. Rămas orfan de ambii părinţi, a fost crescut de către profesorul V. Burlă directorul liceului, iar licenţa în matematici o ia la Universitatea din Iaşi. Probabil că profesorului de astronomie Neculai Culianu (1832-1915) i se datorează orientarea spre ştiinţa Cerului a tînărului său student G. Bratu.
Profesor secundar la Iaşi şi Botoşani, obţine.o bursă,,V. Adamachi" în 1908 şi se îndreaptă spre Paris pentru a studia astronomia. Aici îşi ia din nou licenţa în matematică și devine astronom stagiar timp de 3 ani la Observatorul Astronomic din Paris (1909-1912) unde sub conducerea lui J. Baillaud s-a format ca astronom-astrometrist cu orientare spre astronomia fundamentală, preocupată de problema cataloagelor stelare.
Profesor de curs superior la liceul din Botoşani, nu dispune de mijloace pentru a-şi continua frumoasa activitate de astronom, dar în 1914 este în măsură să-şi susţină teza de doctorat la Sorbona, sub conducerea lui Paul Appell, intitulată,,Asupra echilibrului firelor supuse forfelor interioare şi mai ales de repulsie invers proporționale cu cuburile distanțelor sau cu o putere "impară", cuprinzând studiul unor ecuații integrale nelineare cu totul speciale.
După susținerea tezei, devine asistent la Observatorul din Iaşi (1914-1918), dar timp de ani (1916-1918) participă ca voluntar la război într-o unitate de aerostație sub comanda lt.
Octav Onicescu. In 1918 devine conferenţiar de analiză la Universitatea din Iași. În 1919, la propunerea lui G. Tițeica, este numit impreună cu Aurel Angelescu la Cluj, ei fiind primii profesori ai secției de matematică a Universității Daciei superioare. A fost profesor de calcul infinitezimal suplinind şi catedra de astronomie pînă în 1931, cu excepţia anilor 1922 - 1928 cind a trecut titular la aceasta din urmă.
Din anul 1920, cînd Senatul universitar a aprobat Infiinţarea catedrei de Astronomie şi a institutului ei, Observatorul Astronomic din Cluj, a fost directorul lui plnă la moarte (cu excepţia anilor 1922-1928 cind această funcție a fost ținuță de academicianul prof. Gheorghe Demetrescu din Bucureşti).
Activităților de profesor și astronom şi-a dedicat toată viaţa.
Opera profesorului G. Bratu se compune din 4 părți 1 lucrări de analiză matematică; lucrări de astronomie; Infiinţarea şi înzestrarea Observatorului Astronomic din Cluj ا (A cărți pentru învăţămîntul mediu și superior. imbiboloy sipily med 1. În legătură cu teza sa de doctorat, profesorul Bratu s-a ocupat cu ecuațiile integrale ecuații integrale nelineare (1910 şi 1914), ecuații integrale exponențiale (1911), ecuații de gradul doi (1915). ecuații integrale diferențiale cu variabilele separate (1916). In 1921 1923 a publicat